| A zeilor mari stralucire, din zarile indepartate, Surade etern in tacerea imenselor albe palate
 Acolo, nici vantul n-adie sa turbure pacea-atipita,
 Nici norii pe aripi n-au roua s-o verse pe bolta-nflorita,
 Zapada-n vartejuri n-arunca din coama podoabele-i toate
 Si nici nu asterne covoare pe scarile vremei sculptate.
 In marea eterului rece palatele dorm scufundate -Si viata respira eterna din limpezi izvoare bogate
 Ce-arunca lumina.
 Natura fecunda rodeste si-mparte
 Belsugul - si nici-o-adiere venita de-aci, de departe
 Nu turbura linistea sacra inchisa-n al zeilor suflet
 
 |