Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Flore POP
(1952 - ?)

6 Poezii

Poezia de azi

La manastirea capriana
de Grigore Vieru


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Ovidiu la tomis

Vezi toate poeziile poetului
(Poezii)



I

Acel ce odata, cu falnic destin
Canta voluptatea augustelor gratii,
Si viata fiindu-i un dulce festin
Era neintrecut in libatii, -

Acel ce odata in
Forum trecea
Podoabe si lauri slavindu-l in mers,
In gestu-i poetic un ritm inflorea
Si-n fiece soapta - un vers, -
Azi singur la
Tomis, pe tarmul steril
Departe de-al
Romei etern
Capitoliu,
Pe umerii bolnavi vesmant de exil
Si sufletu-n haina de doliu,
Toti zeii puternici implora din nou
S-adoarma mania din vantul de nord,
Ca-n lira-i zdrobita si fara ecou
Sa smulga un ultim acord
*
Salbateca mare, ce vesnic aduni
Pe muntii de valuri zapada de spuma
Si zarea cernind-o cu valuri de bruma
Zidesti miscatoarele duni,
Struneste-ti o clipa vantoasele furii
Ce dantuie-n umede singuratati
Si-nchide-n stancoasele tale cetati
A zeilor pontici centurii!
Ca iarasi s-apara in cerc de vapai,
Sublim faetonul si unic tezaur,
Iar
Phoebus, din culmea albastrelor cai
Sa-si tremure scutul de aur;
Si norii gonindu-i din largul metalic
Sa scalde-n lumina imperiul ceresc,
O clipa sa-mi para din nou ca traiesc
Un vis din pamantul italic-

II

Departe in zarea cu cer de smarald,
Prin vai portocalii isi plimba aroma
E dorul puternic si cugetul cald.

Si sufletul tanar la
Roma!
La tara in albele cai tusculane,
Sub umbra de cedri si umbra de seara,
E dulce iubirea si clipa fugara
La sanul frumoasei romane
Din amfora picur exotice vinuri,
Taceri vinovate de-un zambet se frang,
Si harpele murmur - fantanele plang
Iubirii, placute suspinuri
E noapte in preajma - in parul ei noapte,
Cresc stele pe ceruri, in ochii ei stele, in sufletu-i canta privirile mele,
Pe buza, lumina de soapte.
Si trupul in mers plutitor si-mladie,
La piept desfacandu-si al mantiei fald,
Sfioasa, alaturi de mine se-mbie,
M-apasa la sanul ei cald;
Cu limpezi indemnuri din glasul tacerii
M-atrage, ma fura, m-alunga, ma cheama,



Si dornic ne prindem logodnici placerii
Si unul de altul ni-i teama
Pe gura se-ngana zambind sarutarea,
Pacatul scanteie in ochii cuminti,
Si buzele mute imi ard respirarea
Ca doua stilete fierbinti
Nici freamat, nici soapte, nici zvon, nici suspine,
Doar glas de arome curgand din migdal,
Ecoul tacerii pe cai apenine
Si cantec de stele pe val

*

Maecenas,
Horatiu, zadarnic vi-i sfatul,
Zadarnic orgoliul - zadarnica slava,
Pom sterp e gandirea, rod sfant e pacatul
Si dulce e numai otrava!
Tu,
Caesar poti crede tradarii si hulii
Voios dau viata si-a mea nemurire
Pe-o singura clipa de rara iubire
La sanul eroticei
Iulii!

III

Dar mana augusta lovi neindurata:
Pierdut plange-n umbra norocul invins,
Si zorii din noapte cu spaima s-arata
Caci torta iubirii s-a stins.
O singura vina victimi doua cere,
Speranta e muta si gandul umil
In suflete doua aceeasi durere -
Dar numai un singur exil!
Si iata-ma astazi pe stanca pustie,
Privirea-mpietrita in larguri mi-o port
De curge viata in trupul meu vie -
E pururea sufletul mort Dar seara, cand
Lucifer suie-n eteruri
Si-n vaduri albastre se leagana luna,
Naltandu-mi privirea cu ura spre ceruri
imi smulg de pe frunte cununa, -
Si-n oarba manie tipand desperarea,
Pe harpa dezlantui cu furie cantul,
Sa-l geama ecoul, sa-] vajie vantul,
Sa-l urle salbateca marea!
Culeg de pe strune suprema epoda
Ca-n ritmuri funebre si-n iambi care gem,
Sa-mi strig razvratirea-ntr-o singura oda
Si ura-ntr-un singur blestem!
Ce-mi pasa ca-n
Pontus topiti sunt ghetarii
Ca vesti de la
Roma sosi-vor din nou.
Cand ura lui
Caesar nu are fruntarii
Iar ruga mea-i fara ecou
Ce-mi pasa ca
Phoebus cu mila imparte
Pe termuri si insuli lumina si flori,
Cand cerul sperantei e vesnic cu nori
Si
Iulia vesnic departe!

Bacanta divina, fecioara augusta,
Avar fu destinul si crancen cu noi
Cararea iubirii e-atat de ingusta
Ca n-am incaput amandoi!
Durand intre inimi zagaz departarea,
Pontiful fu ager - izbitu-m-a greu,
Pe cand amintirea ma sapa mereu -
In ochii tai rade uitarea!
Dar totusi, in serile limpezi cand luna
Pe valuri invie naluci argintii,
Frumoasa si alba imi pare ca vii
C-un zambet imi birui furtuna.
Si albe saruturi pe fruntea mea ningi:
Petale eterne de rece-nflorire,
Si pleoapa-mi trudita usor o atingi,
Stingand asfintita-i privire!
O vino! pe splendide culmi
Artemis,
Din fire de aur si raze marunte.
Din
Pontus la
Roma drum nou a deschis
Zidind o eternica punte
O vino amica penatilor mei,
In haina de umbra stropita-n safire,
In mistica noapte s-avem intalnire
Pe drumuri stiute de zei!

IV

Si zorii vin iarasi; lumina in larg,
Galere romane s-arata vederii.
Vintrelele albe se strang pe catarg -
Coboara cantand corabierii. Nici astazi iertarea, si poate nici mane!
Sa strig, sa mai blestem, ar fi in desert,
O singura clipa - atat imi ramane, '
Sa sufar, sa plang si sa iert!



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Ovidiu la tomis pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani