Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Emil Giurgiuca
(1906 - 1992)

3 Poezii

Poezia de azi

Pentru ea
de Grigore Vieru


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Maratonul - Cartea intaia

Vezi toate poeziile poetului






Mimul:
Orice
Vorba poate sa fie o frunza neutra, un nimic,
dar poate deveni o ofensa, - depinde cine adera
si la ce adera.
Ce-i lupul de dupa gratii?
O javra de care
ti-i mila.
Gandeste-te ca nu ar exista gratiile!
Pana si oxigenul
poate deveni o conventie, o
Vorba care tine locul.
Un gand, un canin
e altceva de-l muti in alta parte.
Trucaje, aparente, compensatii,
voi tutelati!
Unicatele sunt iluzii, sunt diavoli:
Minciuna unora e adevarul altora.
Pana si pater: un viu mi-a fost
pater, un mort mi-i pater acum.
Cat provizorat conduce trupul
si spiritul, te pomenesti un altul peste noapte!
Cata distanta
intre luciditate si dementa, nu-i nevoie decat de un pas
care sa le impreuneze.
Smocuri de par imprastiate, ati fost puberi!
Ca timpul trece e o idee desueta, dar ce a marcat si ce a injosit
acel timp!
Manevrele mortalitatii sfidand imortalitatea.
Provizorat,
tu esti briza humana eterna.
Nu sopti la urechea femeilor insarcinate
aceasta briza.
Pazeste-le pe ele de erorile coloanei de mercur.
La patul suferindului, seninatatea olimpiana mascata in zdrente
da spectacole histrionesti.
Arhitectul:
Trubaduri, menestreli, ceea ce voi scrieti pe poarta
abatorului - cugetarile lui
Giacomo - eu,
Charles
Rennie
Mackintosh, arhitectul, am scris demult in salonul de ceai
Cranston
din
Ingramstreet. in tatonarile din adagio pentru coarde
de
Samuel
Barber se aud loviturile ciocanelor si catelor
de lovit in moalele capului.
Si in sala transarilor, saxofoanele
lui
Charles
Pasker.
A, da, arta care acopera tipatul
casapirilor.
Surdinele.
Si biata faptura flamanda care n-a cunoscut a noastra arta,
cand a auzit de suferintele si ultragiile artei
si-a cerut scuze!
Sarutam pe cei casapiti si pe casapitori,
pe cei care pipaie glanda moale a intunericului.
Cu aceleasi
maini ciupesc fundul madonelor.
Din macelarie dai in salon,


din salon in crasma, din crasma in sala de rugaciuni, de aici
in dormitor, din culcus in sala de operatii.
Cum sa-l iubesti
pe arhitectul care ne facu acest hotel in batjocura?
Cu fiecare pasa fata ta se schimba: pieton cand mergi,

cumparator cand intri in shop, enorias, duminica, pater cand povatuiesti, sot cand insotesti, vanzator cand vinzi, vandut cand esti inselat, barfitor cand pe semeni ii pizmuiesti pacient cand bolesti, inotator cand te scalzi, codos cand barfesti, botezator cand botezi.
Profesiuni de o clipa, cat hartuiti frunza asta umana!
Doar cand dormi adanc esti tu al tau pentru tine.
Zorile iti trag trupul din pat, pe rand esti cand una cand alta: moneda sociala.
Credeam
ca arta te idolatrizeaza si cand colo isi arata bojocii freudieni, sacaindu-te.
Lasa ca va veni si arta beatitudinii, mangaindu-ti trupul hartuit, spiritul neconsolat!
Lasa ca vei cunoaste compensatiile!
Bufonul:
Haa!
Ma fac sa vars iluziile bigotilor.
Pana si borfetul urbei, in
Ioc de a-si trata plamanii
cu injectii, face pe lumea buna, dand bani pe parfum
si pe vesminte care joaca roluri.
Cretina si frumoasa
Palavra spala mortul
fredonand:
Nu-i de-ajuns o moarte, sa mai mori o data.
Bani falsi coclind,
balerine bete, aratati-va cu orice risc, halul putintei
si neputintei.
Se cumpara si fericirea, dar cu ce pret!
Nu inseli cu un buchet de flori (chiar imortele fiind) inima
batranei fiinte!
Batrana fiinta, lasa-te de giumbuslucuri
si de binefacerile aparentelor, esti bufonica si apta
sa-ti aperi corpul, simtind ce cugeti, cugetand
ce simti.

Blasfem:
Biciclete in viteza, raspandind banuiala de cursa
a mortii, primejdioase roti mascate in senzatii de placere.
Cu indiferenta, cu plictiseala acoperiti trupul bolnav
al maratonistului.
Solutii de o clipa, ametind narile candorii,
ah, dusii de nas, plecaciosii cum isi vand cate un organ
pe banii corpolenti.
Negustori de cotete si gunoi, in gaoacele
disperarii mele.
Va inmultiti!
Drogurile oceanului ajung
pana in coastele mele.
Ventricole, atat de hartuite,
ma mir de siguranta pompelor voastre!
Ati fi meritat

un cat de cat cobort - si, voi, stati ingramadite
intre organele muschiuloase, captivelor!
Teoria compensatiei
nu este vocatia mea.
Sa nu ma faci sa cred ca atunci cand femela
paraseste patul la miezul noptii s-a dus sa asculte
Terasa
Audientelor de
Debussy.
Freaca bine cu whisky
mizeriile marunte!
Iata un colac de salvare, n-a salvat
de la moarte macar un inecat si nu avea alta menire!
Menire tradata, esti saliva in gura prudentei; esti
mai putina chiar decat micile insule de verdeata
descoperite prin scrisorile idiotilor.
Urbea in care vietuiesc
seamana leit cu cetatea dantesca si pe poarta ei e scris:
"ingaima o vorba omeneasca de nu poti tamadui cu medicamente
ipnotice, culegand boala, ciugulindu-i boabele.
Oricum,
sanatatea perfecta era dubioasa.
Sunteti consolat,
stimata cazatura?
Servanta, usoara cum camforul, freaca iute
cu glaspapir sangele de pe mansete si de pe scari.
Agoniseste
carne pentru bufoni pana vine iarna cu dramele ei nemasurate.
Crezi ca-i vei duce in eroare pe
Ochii-de-peste, pe
Ochii-de—varza?
In sala de asteptare a abatoarelor
hainele de piele si caltabosii prosperitatii graiesc:
"Vom lichida noi dramele iernii, vom lichida noi dramele
iernii!"
Tomurile erudite ale
Bufonologiei sunt in patul pe care dorm.
Masina de tocat carne ca o pantera pazeste burta
Urbei
dantesti.
Noapte de noapte pantera prin urbe inspecteaza
somnul si sforaitul tracasatilor.
Frunzele se roaga in captivitatea
intunericului, in gura motoarelor - e iarna, iarna, iarna.
Marele
Prudent merge pe varfuri pe langa spital pandind
ceremonia ultimelor
Verbe ale
Binelui cel din urma.
Striax:
Bolgii de verdeata imi fusera lacas, trupul pachidermic
mi-l hodinesc din mers.
Ce-i mare devine mic langa pulpele
mele.
S-a pariat daca sunt femeie sau barbat. in batjocura
biata
Miss tipa in sala de ruleta ca sunt nascuta
dintr-un barbat din
Cummington, nu din femeie!
in casele din wolfram
i-am dibuit pe comersanti la ospatul de fudulii.
Deliciile

acestor papile mi-au facut mila.
Mila pierde spiritul critic,
mamelele milei alapteaza puii sacalilor (orice fiara
in pruncie intinde botul cu inocenta).
in menajeria urbei, dl.
Darwin asista la imperecherea
neinruditelor fiare.
Noi atipeam in suficienta si toropeala
legilor fixe.
Nu au lipsit voci care au spus ca vina
este un document mostenit.
Painea prajita
si marmelada ignora !
Panda, masticatia nu tin cont!
in pielea goala si cu papion diavolul apare in urbe
cu trasura si cu bocceaua gravida.
Geniu matinal: cat e de bine
e bine!
Taietorii de porci spinteca haiduma calda,
iarasi
Craciunul ni-l va aduce pe
Christos printre blide.
Meniu tara paine neagra si biscuiti de razboi, zile de pomina
ale
Saturatului, nu-i trebuie mult omului
sa faca apologia
Umanului!

Candidul:
Jumuleala, la spectacolele tale, din randul intai,
am vazut cum se smulg penele corbului, dezgolit
de mantaua-i neagra.
Pene si fracuri, aluatul de sub voi
a stat ascuns de rusine.
Piei goale, sa vad in goliciune
cum va vin membrele, capul care sfida deasupra
toalelor, el singur neinvesmantat, acum privindu-si corpul gol:
Huse ale noptii, asterneti provizoriu mila peste carnea
expusa vederii unanime, in rasul bufonilor, in blasfemia limitelor!
Exista o parte a spetei care o duce bine la umbra
limitelor, pentru aceste persoane depasirea limitelor
este un esec.
Si firescul devenit profesie.
"Binele suprem - spun ei - nu este nici prea-binele
nici prea-raul, ci mijlocul, maduva spinarii.
Gustoase
maruntaie ale divinelor animale, unii doar pe voi mizeaza:
Savorile papilelor opresc gandirea la sferturile ei,
spirit cantarit, pachete de spirit.
Pe mesele
abatorului, citeste tomurile scrise cu sange printre buturile
memoriei, printre antricoatele erorii. intre cele doua mese,
ale ospatului, un dumnezeu descumpanit
nu-si recunoaste creaturile, spre a lui melancolie, spre
a noastra compatimire.
Si ramasitele sunt ravnite.
Si ramasitele ramasitelor satura.
Pe resturile care ard,

mustele cu trompele aspira, nervoase pe micul lor pantec,
geloase pe cainii ce pot inghiti dintr-odata o inima, un bojoc.
Hapuri, hapuri, voi sunteti starea supravietuirii.
Frica
vietuirii, pe langa care frica mortii e o
Conventie
din bocceaua poetului.
Te obisnuiesti cu pulberea mortii
mai usor decat cu masinile vietii.
Comedia
pricinuicste raul mai batjocoritor decat
Marele
Ciocan
avertjzator.
Cina a tainei, dupa cortina ta nu-i nimeni
care scrie memorii!
Nu-i timp si nici forta sa spui
cum a fost: marturisirea vinei ar depasi cu mult limita
vie ii tale, spre paguba limitatului si nelimitatului.
Pedanterie a explicatiilor, ramai totusi in preajma ranilor!
Consolare, atotcuprinzatoare, esti cantaretul de propria-i
voce umilit, geniu instalat in mica faptura.
Jumuleala, la spectacolele tale am vazut cum se smulg
penele corbului, dezgolit de mantaua neagra.
Pene
si fracuri, aluatul de sub voi scos la iveala vamuie
argoul vanitatii.
Nu negati marele rost al vesmintelor,
ele dezvaluie, nu goliciunea!
Sa te nasti cu incaltari si toale,
gata imbracat, punciurile batjocurii si hazului sa mascheze
umilinta ta.
Masca, esti mai umana si mai adevarata
decat ti s-a harazit printr-o inocenta inertie!
Nu-i nevoie sa-ti intinzi corpul si spiritul pe mesele cinei,
travestirea ti-i mult mai fireasca, joci un rol
provizoriu!
Nu cumva geniul acceptarii este tocmai
valoarea ta fara seaman?
Consolati-ma, consoleaza-te,
consolati-va.
Si nu am prezentat inca scena mesei, doar pregatirea
si vanzoleala de dinaintea ei.
Cu zgarcenie doar
am pandit frecusurile din culise, salivarea.

Arhitectul:
Esti primul din familie nascut batran, luand calea inversa spre pantecul matern si mai incolo.
Pana sa alegi cine pe cine naste, sufland inainte de a prinde suflare, priveste in ascunsele case ale trupului unde prevesteste viata inchisa in viata ce ar putea sa dispara chiar in locul intemeierii sale, precum un poftitor ar inghiti oul cuprins in fragila coaja unde-i tiparul de pene si cioc.
O, gura

a scenei, oricand din culisele tale putem auzi fasaitul mantalei geniului venind sa ne lecuiasca de culpe, de mizerii si de galmele suficientului intins pe painea noastra cea de toate zilele!
Strangeti-l pe dumnezeu de pulpele de pe pamant, vai cu seninatatea lui olimpica ne harcuie!
Ne mai si pune sa-i spalam piciorul imens.
Blasfem:
Numai traind excitatii straine tie, le vei insamanta
in tine bulbii straini.
E clipa sa faci un gest, sa dai o dovada
ca vinile tale sunt manusa pe dos a unei intentii
initial huinana si binefacatoare.
Sa te dezvinovatesti
ca un corb nevinovat in inconstienta lui foame
prin desertul aerului, unde nu-i fir de iarba si picatura
de crapet.
Consoleaza-te cu justificarea elementarelor
si maruntelor culpe, convinge ca nu tot ce faci mizerabil
ti se datoreaza, sunt mici lasitati in care ai fost dus
fara de voie.
Lasa-te de lamentari,
fiinta batrana, apuca-te de plans ca lumea.
Daca tot stai
pe marginea oceanului viclean, nu-l mai hrani cu metafore,
dezbraca-te si intra gol in el!
Si el in goliciunea-i enorma
te vroieste.
In lumina acida a absolutului, forta noastra
de impingere devenea comica.
Urmele hamului si sudoarea
tractiunii, nerasplatite pe masura, par, nu de putine ori,
caraghioase.
O, farse ale crapelnitei cu boabe de sticla
si caltabosi de piatra si pesti artificiali, de cate ori
ati spart maselele atator inocenti dusi de nas, trasi cu presul
prin bolgii travestite unde
Domenico
Veneziano picteaza
limba viperei palpaind spre ranza puberului.
Candidul:
Vom cantari camforul, vom cantari umbra!
Paduchele si elefantul, mana care scrie, maratonistul
si orbul, speranta si cazna.
Scaiul si compresorul, hamacul
si navodul paingilor, muscatura viperei.
Motanul torcand cu capul
in fund: si asta-i viata!
Spre ironia
sortii, vietatile rad satiric de dupa boschetii lor
de creaturile humane: "Ponoase ale inteligentei, cu bulbii
vostri ne-am hranit!
Noi, efemeridele,

putem rupe piciorul cailor de curse!"
Bufonul:
Of, reintoarceri, spalati voi cu soda carnea
patata? inadusi cu boarfe ciocul rapitoarei?
Din gratarele
cinei graieste o fiara batrana: "prajiti-ma, hraniti-va!"
In umbra lumanarilor, smirna si tamaia din trupul maratonistului
se ridica in slava palpaind.
Sub ramurile nalte, joasele pitice
strang la piept tristanii lor pitici.
Goya se hraneste
cu privelistea asta, el nu mai are nevoie de o crapelnita
gustoasa:
Satura-te cu acest crapet edgarallanpoesc!
La
Richmond, la
Richmond, toata lumea e beata!
E atata viciu
in inocenta.
Arhitectul:
Sa fi ajuns puful
Pompeiului pana pe buzele
tale?
Ceaiul cald, godinul, vaca olandeza si, gata, ai uitat
prima calamitate!
Gata, ai si numit-o calamitate naturala!
Afla-se-vor multe tainuiri de sub velur, in cutiile arheologilor
breakfasturile si cinele finale. in dupa amiaza aceasta
ti se va (text ros, indescifrabil, file lipsa).
Juriile care decid reputatiile trebuie sa stie
ca exista jurii care decid coborarea in tenebre.
Din aortele bisericii se prelinge un sange al vietatilor
humane.
Consoleaza-ma.
Consoleaza-te.
Consolati-va.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Maratonul - Cartea intaia pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani