Nu inceta-voi niciodata sa te chem
Sa vii din zori de zi pana tarziu in noapte,
Caci vremea de acum e un ciudat blestem,
Ce staruie-n prezența-i cu-nnegurate șoapte
Aș vrea ca mangaierea-ti sa ma alinte tainic,
Iar suflul tau calduț, de viața datator
Sa-l pot ascunde-n burta unui ceainc,
Sa ma hranesc cu el, cand sufletul mi-e nor
Sa imi aduci, cand vii intr-un sfarsit,
O mie de petale, dar dintr-o floare rara,
Sa le-mpletești in paru'-mi, intreit,
S-auzi cum te tot chem, iubita Primavara!
|