|                                               | 
                    
                    
                      | 
					  					    | 
                    
                    
                    
                      
                                                | 
                    
                    
                      Tu chiar daca ai innebuni pana maine 
Tot nu te-ar mai putea parasi cineva 
Nimic nu ti-ar mai putea folosi 
Decat poate doar rozul urechilor sau sfarcul 
Pentru ca intr-adevar nimic sa nu-ti mai poata folosi 
Pentru ca in timp ce dormeam si sangele mi se imprastia 
fierbinte in asternuturi   Am simtit aceasta ca pe o apropiere de femeie   M-am trezit am strigat numele tau su nu te-am vazut   Am deschis ochii si nu te-am vazut   Am intins mana si ai fi marturisit despre mine   Ca nu-s decat carpa de sters praful a sexului tau   M-am hlizit si mi-am retras mainile dinspre genunchii tai   Si ei s-au pomit sa supureze   M-am retras si te-am lasat impreuna cu ei ca intr-o groapa 
cu serpi   
  Te-as putea demonta demola fragezi   Te-as putea educa si intorcandu-te cu fata spre mine   Te-as putea invata ca pana la urma partea cea mai buna din 
mine invinge 
 
Duhul meu este plictisit 
Pantalonul meu de velur e plictisit 
Maruntisul din buzunar plictisit si eu as putea bea o cafea 
plictisita   Si totul si plictiseala borcanului meu e plictisita numai de tine   As putea construi un mare pervaz   De unde dimineata sa ma las spre oras si sa chem cainii   As putea cobori pana la ei omenindu-i si momindu-i cu 
picioare in fund   As putea stoarce din blanurile lor   O haina in care o femeie ca tine merita sa vada   Parisul   Mi-as uita de cafea   Am putea-o tari impreuna pana la doctorul de cafele 
(o nebuna)   Ce s-ar pricepe sa ne faca din solzii si ghearele ci   Un animal cald si sfant de burtica   As intra cu toti acesti tovarasi in pat   Mi-ar linge degetele si poate asa ar invata sa citeasca   M-as mai potoli pentru o vreme de   As fi bun prost de bun 
Pana ce as simti din nou gleznele tale pulpele tale de solduri   Iar talpile talc mi-ar creste din umeri ca niste aripioare de 
ingeras   M-as putea potoli te-as putea potoli   As putea imparti pantecele tau in douazeci si patru 
de casute   Am scris pe ele   Gigei si   Costel   Confucius si   Adelaide   Dar sunt plictisit   Soldurile mele s-au plictisit   Dragostea mea pentru lift s-a plictisit   Si plictiseala borcanului meu e plictisita numai de tine 
De ce ti-as cere tie noaptea in pat cand suntem singuri   Mai multe lucruri decat chiar si lui   Dumnezeu indraznesc 
sa ii cer   De ce te-as obliga sa ai doar doua maini doua picioare si un 
singur sex   Cand tu faci parte dintr-un ghem de femei 
Cu care am baut in tacere cate-o cafea importanta   Merg pe o strada care s-a ascuns in oras a intrat adanc in oras si nimeni nu o mai poate scoate de-acolo 
Daca as ridica vreodata viata unui singur om as alege o 
asemenea strada   Port cu mine un corp tanar si suplu din care vremea a facut 
un luptator al patului tau   Cine m-ar putea provoca 
Cui i-ar face placere sa-i strivesc capul ca pe un bob de linte   Cine ar cuteza acum fie numai sa si fumeze langa mine ca 
sa-mi umplu si eu pieptul de fumul numelui lui   Nimeni 
Si sunt plictisit   Iar plictiseala borcanului meu e plictisita numai de tine
 | 
                    
                    
                      | 
                                              | 
                    
                    
                                               Pune poezia Imi porti oxigenul in butelia ta de oxigen dar si asta ma plictiseste enorm   pe pagina ta  
                        Adauga link pe pagina web a site-ului tau. 
                         
                         
 
Poezii despre:
  
 | 
                    
                    
                       
                         |