Poetul zilei
Ion Barbu
(1895 - 1961)

74 Poezii

Poezia de azi

Turmele soarelui
de Tudor George
Era o zi cuprinsa intr-un potop de soare
Ce inunda orasul in seu topit si-n miere,
Cand fiecare turla parea o lumanare

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Copacul, principele si oglinda

Vezi toate poeziile poetului



De jur imprejur totul devenise argintiu de un argintiu pal
cu zbateri spre verzui si violet; o iarba rara a putut suge
Un copac si-a intins crengile chircite de rana
intortocheata rana apusului de fiecare soare de moarte amiezi ale linistii pentru a putea implini sfera merelor
ori para de lacrima alba si buna la gust, zemuind
si radacinile umbland ca niste maini sub frigul noptii
dezlantuirii
a vinelor alcatuind
transfuzii dogoratoare de ras rostogolit pe intinderea alb-vinetie de hohot prabusit in pestera

cu toate cristalele invelindu-te de n-ai sa mai stii ce poate fi mai frumos decat
orbitoarea lor stralucire niciodata indeajuns de goala incat pasarea rosie din cerul respirandu-ti aerul in schimbul aerului ei mai de sange cu campuri de maci risipite pe buze cu



tine
ca-n nibelungi naufragii
pe
ultimul pamant al lui
Dumnezeu din patru parti numai apa pe care
numai cateva clipe si numai pentru cateva clipe ai adus, s-au adus, sub ploaia fierbinte toate pasarile lungi cu palmierii
culorilor de havaiana cuprinzand
marinari debarcand la
Tahiti ori muzica umbrelor calde povestind de ocnasul devenit mai apoi rege pe luna ori pe tabla de sah un nebun ofiter de otele cu unul din fata
intr-o gondola dintr-un patrat mizand pe
Venetii s-au batut pentru a doua regina frumoasa a doua regina
Regina
Regina din gotic turn. te-am iubit, dintr-un tum, intr-un turn tu erai minunata
imparatie de regi devastati sub o luna cand mancata de sarpele boa fantastic cu aripi si capete lungi el, ca o nobila
corabie a noastra, a defaimarilor te-a privit cu ochi umezi si plansi

pentru ca el era tristul princip-reptila iar noi cu ostiri
numarate
si tu l-ai urmat sub solzii racorii totdeauna l-ai iubit pentru solzii racorii el cu inimi sarutandu-ti flecare pasare alba cate-ti cuprind pasii tai in lunatece ii
era mult mai frumos cand incepuse in camera
in care intra prin oglinzi sa-si inchipuie in negru aburind eprubete tu intre timp iesisei pe lespedea alba subtire de-a lungul salii de arme printre armuri in voal cautandu-ti
principele ratacitor pe un iaht alb catre tarmurile vii
una din armuri ofiterul pandind pe la pinteni gondola in lemn pe perete
eu
spargandu-ti ferestre pe caii amari galopand
pe sub murii pustii
radacina intalnea hidrargir
golul cutit si voalul tau aiurind el intelesese elementul cel mai sfaramicios si galbui cu patru atomi de carbon contra patru plecaciuni de jad sub copite cu invitatii de mandarin
sfaramand
serpii sculptati si de bronz au cascat
boturi coclite lunecand pe socluri sub usi si marmura vie castelul era acum o floare carnivora imensa viata lui pe oglinda cu vine subtiri
scurse rosii tulburandu-se apele cu salcii solzoase si
corabii arzand indelung cu tarmuri retrase in ancore grele
doi ochi uzi sfaramiciosi si galbui si mana cautand un scut ori ceva sa pareze parul ii devenise de sabii lucioase ca-n
Wagner ca un giulgiu rece pentru un
Reigner wiking viata se muta cand aici cand acolo parasindu-l cu calareti in negru plecand de la
Mecca
dar nu mai putea sa dispara, oricum
si totul era o floare carnivora imensa
- de ce si de unde venisem cu capul plecat am iesit si clantele usilor grele lipicioase si palpaind cu un rege maur din baga si clovn din cedru de
Liban, balbaind ghidusii la dreapta si la stanga iesisem
masa lunga cu plus aiura de zgomote sparte de cupa de rasete indelungi si de pumni,
apasand si izbind din discursuri nu mai stia care si cum incepuse si atunci se amestecau discursuri cu fosnete si rasete
multe, subtiri podeaua era o cazarma ordonandu-si pasii incet femeia din doua tablouri fusese indelung banuita
viata lui odihnind aici si acolo lasa-ma mainile tale subtiri
imi cauta parca locul la ceafa intre doua vertebre de ce pentru tine venisem haita sura e acum parul tau ai si capatat fragezime
iarta-ma principe iarta-ma credeam c-am venit dup-ai mei
totul am inchis si-nauntru apa am pus-o sub chei
am mers singur o vreme apoi am iesit cu mare sfiala
Brumase
Si pentru ca un soare apune-ntre fructe
Si pentru ca radacinile inteleg desi fac genocid
Si pentru ca odata ajunsi aici
unde toate si tuturora le e cunoscuta aceasta muzica
viata lui nu se mai putea risipi si chiar daca
mainile lui cautasera oricum ceva sa pareze.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Copacul, principele si oglinda pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani