Poetul zilei
Ion Barbu
(1895 - 1961)

74 Poezii

Poezia de azi

Turmele soarelui
de Tudor George
Era o zi cuprinsa intr-un potop de soare
Ce inunda orasul in seu topit si-n miere,
Cand fiecare turla parea o lumanare

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Hypnoza

Vezi toate poeziile poetului



Odata cu linistea
aerul moale aiurind deasupra si buzele crapate bolborosind obiecte si obiectele inscenand drama ochilor vii odata cu inceputul ospetelor odata cu femeile de aprilie stravezii si cu larma rostogolita apoi deasupra
se va pierde pentru totdeauna senzatia asta de sirena urland si in cranguri
ochii lui se vor odihni privindu-si fruntea infierbantand flori palide
si mainile jucandu-se verde in nisipuri si sub salcami
Ai la dreapta si la stanga, foarte departe un cub si dincolo, in savane, o sepie
Cubul e oranj, are cateva trepte care te poarta cu mare grija
cu sfiala de stylex si agrafe intoarse din bronz
intr-o sala imaginara
uitasem sa va spun, dinafara, zidul era aproape oglinda
o oglinda stranie care prelungea obiectele.
Le simteai egale
simetrice cu spatiul unde sangerai intr-o iarba ce devenise
in preajma ca acele, incepusei sa crezi ca vei auzi totul, totul
si uneori desi inaintai cu repeziciune, aveai senzatia unui somn lung,
odihnitor, fara sa poti spune de ce le vedeai astfel, pentru ca nu semanau intru totul, verdele nu era verde, curba lina a

dealului era o aliniere de verticale sfasiate de o sinusoida si de fapt zidul era oranj, un oranj care-ti deschide porii si nu poti spune de ce ai pasit inauntru de ce ai avut un moment senzatia ascutita incremenirii cu siguranta unei balante, oricum treptele
te-au adus urcand, coborandu-te
aici in sala unde prima senzatie
a fost de soarbere racoritoare
ca fructele albe, ca spatiul ce luneca de-a lungul aerului
indelung
- asa cum din forma unui ou prin sectiuni
desenate cu grija se poate obtine fara-ndoiala
trupul deplin al femeii de lapte
inconjurand fara s-atinga, aproape
suprafata de lama a obiectelor
aveai senzatia secundelor calme - fantana, rotund
erai gata sa afirmi ca te-ai nascut intr-un spatiu
Oranj
si la-nceput puls alb existand in acelasi timp cu
fluxuri si refluxuri datorate unui puls de gol
cu mare groaza ai spart oglinda locuind-o
lasand in locul tau
Imaginea limpede a golului
nu
era imposibil, era ireal
ai fi preferat, o pendulare continua



nu puteai sa nu urasti
Magnetii
dar oglinda s-a spart
si tu aveai atata nevoie de existenta ei
in ea intrasei a te desface
pulsul de gol iti semana intru totul
odata cu tine pendulele
acum totul, totul
devenise intamplare scufundata si frig era adunata in tine o existenta aproape de feuda si unde tot timpul ti se inlocuisera intr-un du-te-vino
celule muzicale cu ploi

totul era strans, concentric, lichid in afara ta se insenina tentacule te paraseau cu durere
nimic altceva decat pielea memoriei
ce desigur mereu
deschidea cu fast ploile care in alb
erau frumoasa durere, legenda o existenta fara imagine, dislocand dar asta afli cand mor
(niciodata nu vei sti totul despre aceste tentacule) numai foarte rar se uita la tine cu groaza sau
veselie desi
nimic nu ar argumenta-o decat frigul sau caldura sau confuze uneori amandoua si atunci esti sub hypnoza, destin
aproape centaur
jumatate ascultand de jumatate
dar niciodata mai mult
tentaculele
si le vei sti cand vor dispare cu totul apoi va inunda spatiul vei incepe sa urasti golul cu toate caderile pana cand oglinda de ceata se va-ntregi in fast de geometrii si o sete de puls si de gol te va trece-n cealalta
pendula
ceea ce a fost aici la rascruce de aer vei afla in celule acolo
si de cealalta parte golul iti va semana intru totul asteptandu-te, aluviuni

aceasta a fost axioma dreptei
cu un singur punct fix

rotindu-se ametitor sub legenda
Marii axe cosmarul sub reflexii-n cobalt
sala disparuse
nu stiu
cred ca a existat fara indoiala, dar numai
pentru ca-l gandisem
si nu aici si nu cub
dar nu
nu
eu nu gandisem nimic nici-o clipa
eu stiam
da stiam
cubul e mov, iarasi mov
prin crepuscul ramaneam mult in urma
nefiinta, erezie, alcov
nu
trebuie sa renunti, sa renunti, sa renunti
nimeni nu ti-ar ierta-o vreodata
si apoi lichid galben din galbene, nefiintele moi
singurul, singurul restul repaos
erau dezgolitii, supusii-n pronaos in fata, nevazut, se-arata
Dumnezeu fiecare din noi era veche statuie eram fericita carne dar baga de seama miscarea-n oglinda e static si vama tot ce se putea intampla eram vii, ascultam, repeta era un joc invatat cu caise era copil, erau plutiri nepermise cand ochii au inceput sa ne doara

jocul jocul cu cuburile

Dumnezeule, de unde incepusem nu stiu vasul e
Verde, marinarii
Albastri si-n cala masinilor e
Indigo
sunt ani multi, mult prea multi, rococo
te-am asteptat
v-am cautat indelung
dracu stie care dintr-insii
se joaca prea aproape cu plumb sa-l alung
eram la
Film, in sala, la usa
era intuneric si frumos si crescuse
un cal de lemn cu copite matase
eram singur treaz si uram si afara
o-mbulzeala enorma sa intre, sa sara
erau dintre ai mei dintre ai tai doua sute
am plecat pe ascuns cu fete cusute
sangele meu era tarm mecanic sa nu uite apa salupa plutea cu grija; la fund alge rosii, rosii si prund
ceremonia, doamna si domnilor a fost in abisul joben totul la fel de aproape
in sala la stanga o sepie la dreapta departe un cub s-au aplecat si s-a ras indelung
- hypnoza -
luni de zile sala isi schimba culorile se apleaca cu grija, cu fast, iluzorie o molima transforma totul, incet, in matase numai el cu femeia plecase


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Hypnoza pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani