I
a privi a vedea cu sufletul fara vesminte a atinge a intra in taina
II
eram aproape
eram inauntru
o usa de lemn
ne despartea de lume. Zugravita
cu fete luminand in loc de stele
blandetea fara seaman
care iarta
in mijloc, masa odihnind mormantul o cupa de argint cu infiorare poarta lemn avand lina tacere drept frunze
III
carnea doare, se-nfioara
mi-e sufletul putin, aproape mort
ti-am fost potrivnic. Te-ai smerit. Te
in trup si-n sange
cum cerurile n-au
sa-ti fie cort
atata loc si vreme
nici lumina
nici roua
diminetilor povara
neintelegand
taina si bucuria ce ma-nvinge
|