Zambetul- ultima frontiera
Un strain imi tot șoptea
ca a zambi
e ca mersul pe jos,
nu se uita niciodata.
N-am vrut sa-l contrazic
dar peste zambetul meu
se intinde ca o boala Uitarea.
Zambesc din ce in ce mai puțin,
nu vreau sa fiu profanul din mulțime.
Parca cineva a inchis robinetul de vise.
Toți alergam cu riduri pe frunte,
fiecare pe culoarul lui, in labirint.
La colț de strada cate un ravașit
anunța apocalipsa zambetelor,
spun ei ca zambetul e ultima frontiera,
cand nu va mai zambi nimeni
cerul va cere sa imbrațișeze pamantul.
|