Dragostea viţelor opuse.

Vezi toate poeziile din albumul Dante


Sub clar de luna,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat,
Ca un etern de zei unicat
Suna, suna cornul tare,
Si anunta ceva mare
Etern si preamarit sub soare
Ca o blanda candoare
Anuntand in freamat lin,
Al pasitului din iarba fin
Un vis sihastru se arata,
O veche era se gata
Una noua se vede
Zburdand alintata printre crengi,
Verzi de veci
O noua era preamarita
Si atat de mult dorita
O epopee, ea vrea sa ingane,
Fiind venita ca dintr-o lume cu zane
Pe plai de aur,
Colosal si puternic ca un taur
Vantul vechiului destin,
Valul si-l lasa cu al sau chin
Dandu-le tuturor din lume,
Sa guste din asa crezutele glume
Fiind a fi un test,
Dincolo de vest
Cert e sigur ca va voi vre-unu,
A trage cu tunu
Intr-o mare pace pe pamant,
Distrugand al eternei paci legamant
Zile vesele de dor si soare,
Au fost pe acest pamant ca o floare
Insa tot se preface-n sare,
O cenusa arzatoare
Vantul paremie-se a fi si el tulburat,
De al necunoscutului de incert urat
Cerne cu frica,
Asemanator ca o sita
Praful stelelor trecute,
Demult tinere si parca ieri vazute
Un praf uniform si greu,
Mereu cuceritor si pradator ca un leu
Incrustand pe-ale lor suflete pecetluite,
Si innegrite
De-un greu si crud adevar,
Ce se va abate,
Asupra alor vieti, si vor putea fi salvate
Numai de va fi ca prin minune,
A avea loc o uniune
Ca o reactiune
Intre doua suflete opuse lor,
Asemenea , avand aceeasi muzica de cor
Insa de va fi,
Vom trai,
si vom vedea
Daca acest bulgare de cenusa se va face-n nea
Totul va incepe lin,
Vraja ne va duce fin
Intr-o lume demult uitata,
Si conturata intr-o mare fapta
Fapta inceputului ingust,
Pare a avea un inteles pe gust
Trei ceasuri de lumina,
Venite dintr-o inalta mina
Par a da nastere,
A unei inexplicabile de mare facere
Vantul sta, steaua boltii surade,
Dar nu rade
Ci se-nveseleste,
Vazand ca o noua viata graieste
Un cuvant de inceput,
Foarte priceput, si-anume (Mama.)
Acest pui de om fu o fetiscana,



Firava si dulce ca o zana
O roza printre veci,
O frumusete printre acele zeci
Sortita a fi, fiica de-mparat pe veci
Alba-i fu pielea,
Ca laptele din miere
Albastrii ochi ii oglindira
De o mare fericire
Sub clar de soare;
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat,
La doua ceasuri d'iluminat
Se naste-n departare,
La o distanta mare
Un de pui de om,
Baiet prin lume
Vroind a vorbi,
Dar tot ce putea era a grai
O suava domol de mare,
Menita intr-un fel, o acea care
Sa bucure pe toti, un suav cuvant, etern (Mama.)
Acest fiu fu un baiet de muncitor,
Mereu amarat in a lui umila lume,
Fara gust de glume
Cu dorinte destule,
Multe cu sute
Insa ii fu destin,
Sa-si depaseasca a lui chin
Si s-aspire spre o lume,
In care s-aiba nume
Si sa priveasca spre tata si mama,
Spunandu-le, (Eu am un Nume.)
Anii trecura,
Iar ei crescura
In moduri diferite
Fata, mereu fericita,
Mereu cu-a ei dorinta implinita
Avea mereu cu ea imprejur,
Acel mereu tata dur
Care s-o indrepte spre soare,
Pentru a trai etern ca o floare
Cu a ei onoare
Iar baietul, fu si el fericit,
A primit putin din ce-a grait
Vrand el a se-noi;
Va trece mult,
Fiindca varsta ii fu prea mica,
Pre a zice,
Si a face,
cele voite
Sub clar de ani intregi,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat
Cincizeci de foi firave,
Mereu etern suave
Din al ieri tanar rege, iar azi imbatranit,
In vointa mare,
Pe zi cu soare
I-a grait fetei(Fi tu cu tine toata,
Si-ntruchipeaza n roata
Ale tale dorinte fapta
Si gaseste-ti domol prin soapta
Un iubit de suflet,
Spre a-ti trai viata in pace
Fi tu cu tine insuti!)
Fata intelese,
Ca puterea ii cedase
Mult iubitului ei tata,
Si ca nu putu sa ramana a lui fata
pe veci
Un bal mare s-organiza,
Pe care-l da
Al fetei tata
Si multi au venit la el,
Mii, diferiti de fel
Si toti barbatii au dorit,
Mult au mai tanjit dup-a ei mana
Dar putini fu cei,
Ar fi placuti ei
Multi vroira,
A-i otravira
Mintea cu vise desarte,
Cu mari farse
Insa ea fu destul de isteata,
Si nu s-afunda in gheata
Doar pentru a spune buna-dimineata
unui suflet necunoscut ei
Bietul fiu,
De muncitor, nu avu
Posibilitatea de a o vedea,
Mocnit ardea in el, dorinta de a o avea;
Sub clar de luna,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat,
Un razboi a venit
Si multe boli au revenit
Parea a fi distrus,
Regatul vast,
Pareau a se-ndrepta catre nefast
In miez de noapte,
O fiinta voii sa se arate
Regelui , spunandu-i
Ca de nu va marita a lui fetita
Anii vor fii cruzi pentru el si-a lui domnita
In urma zice( De nu vei marita,
Pe-a ta fiica si o vei da
Unui fiu de om
Bogat ori sarac
Regatul tau am sa ti l fac
Intr-un praf d-eterna jale
Si nu vei putea,
Pe-a ta fiica a o da
Unuia ce-i otraveste frumusetea,
Ori altuia ce de ea nu este iubit
Tine minte rege,
Timpul trece
Iar de nu vei gasi,
Solutie la ista, multi se vor ingrozi
De-a mea furie.)
Bietul imparat, se cufunda in valurile mintii,
Gasind solutii a-i face pe plac
Ingerului ori demon;
Sub clar de clipa,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat
In urmatoarea zi,
Regele grai
Sa fie mare bal,
Iar un mare val
S-aduca la el,
In orice fel
Toti frumosii si uratii
Toate vitele de nobili,
Pre al sau noroc,
Pentru a scapa din acest crunt foc
Ce-i ameninta regatul si domnita
Toti venira,
Din mii de regate ce adineaori pornira
Spre a cuceri iubirea,
Si a darui totala implinire
Fiicei rege
Ziua unu, si cea doi si a treia,
Nici una nu parea a reda
Fiicei un sot
Ci doar ii spori,
Timpul si furia fiintei mistice de a-si oglindi
a lui distrugere in lume
Insa acest fiu de muncitor,
Porni spre a o vedea, doritor
Sperand a avea noroc,
Si a se-ncinse in acest joc
de al dragostei numire
Porni, porni, in ziua, tare
Avand in minte-o lume mare;
Ajuns la portile castelului,
Ii fu interzis a zari regina
Fiindca el n-avea nici avere ori vita nobila,
Ci era un simplu fiu de muncitor
Baietul sa intoarse,
Hotarat un timp sa-i lase
Si-o astepta,
Emotionat a o vedea,
Si a nu stii a ei vointa
Sapte ceasuri se scursese,
Fiica de rege hotarase a plecase
La o plimbare,
La apus de soare
Prin satul mare,
In care
Nu ar fi trebui sa umble
Pasi, pasi cu piciorul gol,
Pe pamantul rece
Frigul lui mult ii trece
Sentimentul de-a fi in primejdie
De-anume cineva
Trei huligani s-aratara,
Si gata sa-i sara
La fiinta domnitei,
Insa glasul craitei
Ii fu auzit,
Si-al baietului de muncitor,imediat a fugit
Spre a-i sari in ajutor
Luptara ei patru,
In lung si-n lat
Pana se facu castigator
Fiul de muncitor
Huliganii fugira,
In urma blestemara
Si plecara-n treaba lor
Fiica cum il zarii,
De-acel crai, pe loc se-ndragosti
Si ii oferi,
A se plimba cu ea;
Sub clar de luna,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat
In seara plina
Pe mal de lac,
Demult ei tac
Doar privindu-se pe furis,
Zambindu-si prin frunzis
Baietul ii vorbi(Scumpa firava,
Atat de draga
De prima data cand te am zarit,
Inima mi s-a urnit
Si am inceput a te vedea,
O dragoste de nea
Cu putin timp trecu,
Si inima mi se facu
Innebunita dupa tine
A fi indragostit,
A trecut demult
A te iubi,
Din prima data a fost, de-a te zari
Iar acum singuri noi,
Permite-mi a trai in doi
Pasiunea si intensitatea unui sarut de Rai.)
Fata ii zambise si raspunse (Ferice baiet,
Pentru mine crai
Sper numai, a nu transforma
Acest sarut,
Intr-un pacat dureros de dulce
In tine am regasit,
Acel baiat de-a ma-ndragosti
Oare vom putea fi noi,
Impreuna printre ei
Nu ne va opri,
Cea ce nu le va zambi?
Sper a fi frumos,
Al nostru destin
Caci acum de-as stii,
Ca tu nu-mi vei fi alaturi si-mi vei zambi
Mai bine ma arunc in mare,
Ori ma topesc la soare
Decat a trai far de tine
Iar acum,
Hai s-uitam de legi, de ordine si-averi
Si sa traim macar odata,
Prin aceasta scurta fapt-eterna
Saruta-ma iubite,
Saruta ale mele buze indragostite
De-al tau gust de miere.)
Si se sarutara,
Singuri p-afara
Doar luna fiindu-le martor
La a lor iubire,
Si-adevar graire;
Sub clar de luna,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat,
Fiindca celor doi le a fost ca prin ghinion dat
A se afla de a lor iubire,
Eterna nedespartire
Si-au hotarat a-i desparti,
Odata cu venirea noii zi
Insa cei doi cazura d-acord
A fugi in lume,
Si a-si trai dragostea de Rai in lin de Mai
Cei doi fu prinsi,
Si la un pas de-a fi ucisi
Ins-atunci se intampla,
Ca cineva din Cer, urla (Destul!)
Pamantul se zgudui,
Fantanile s-otravi
Cerul s-arami
O ruptura in pamant s-oglindi
Din a Lui furie
Baietul cu iubita, zise cu glas domol
(De nu veti putea accepta,
Fericirea si dragostea ce unul-altuia ne-o vom da
Mai bine plecam,
Si va lasam
In ale voastre lumi
Iar de veti veni dupa noi
A ne desparti
Mai bine murim,
Decat sa traim
Singuri si tristi,
Mereu frustrati
De o dragoste eterna
Acum de ne veti lasa,
In lume vom pleca
Si vom trai,
Mereu ne vom indragosti
Si totul frumos va fi.)
Dupa cele spuse,
Se facuse
Liniste totala
Durerea s-oprise,
Un nou inceput rasarise
Iar tatal fetei zambind, grai incet(A avut loc o uniune
Ca o reactiune
Intre doua suflete opuse lor,
Sa le fie dragostea unul altuia ca un sfant cor!);
Sub clar de incheiere,
Puternic cornul suna
Suna clar si raspicat,
Anuntand ca s-a intemeiat in fapt
A mea vointa a va spune,
Voua lume
O poveste de iubire,
Si de-o nemarginire
Alor doi opusi ei lor.

Am cautat raul mare
Ce-si are izvorul in cale, sus


Pe pamanturi vechi, decojite si uscate,
De-un soare fara apus
Si-au fost sa fie

O lume-n flori de mar,
Cu veci osande
Tresarind printre culori de dor

Merg si merg pe picior de om,
Pe acele nesfarsite coline
Indreptate, atintite spre acel somn

Adormit si obosit,
Al umbrei zid am regasit
Si-am facut popas domol, de neclintit

Si se pare ca apune,
Acel urias de foc
Si simt cum frigul imi strapunge, dorinta viselor ascunse

Noaptea vine, pune stapanire,
Pe tot ce-i osandit pieririi
Si parca-n necunoscutul ei abrupt, tinde a duce o scanteie de iubire

Totul e pustiu, e vid, e ger,
Nici o voce, nici un glas, numai un ecou
Ce rasuna-n putere, e clipa de cosmar

Pe-al cerului matase,
Dormiteaza focuri albe
Acele frumoase perle

Rasar un foc din propriu joc,
Ce intens aprinde
Al paiatelor de papuris in loc

Si-adorm pe-o parte,
Cu gandul la toate
Erou ca intr-o carte

Erou un om, sau erou un zeu,
Ambele nu sunt nici pe departe
Nici palat, nici marete fapte, sunt doar intr-o cusca leu

Sunt prizonier in timp si spatiu,
Caut disperat, un cat de simplu ostas
Cu care sa-mi pot impartasi o epistola, sa fiu.

.Om ce-si cauta si gaseste,
Destinul sau atat de apasator
Si nu ce sunt acum si aici, o viata, ce destinul si-l cerseste

A doua zi a venit, soarele a rasarit,
Ma bucur a-l vedea, sincer nu stiu cat de mult il voi suporta
M-am ridicat, m-am pregatit, a fugi de cel zarit

Zece ore, zece ceasuri, zece clipe de abis,
A trebui sa suport in agonie, un tartar de foc
Caldura molipsitoare de lumini, e nici un fel de vis

Si unde-o putea fi oare,
Cel ce linisteste in a sa inecare
Uscaciunea pamanturilor usoare?

Mai inainte, cu doua ceasuri,
Am cazut lat pe duna de nisip
La umbra acelor cactusi pitici

Nu pot, nu-mi simt suflarea,
Sunt secat de seva vie
Si-mi astept grabit stransoarea

Cad prada inconstientului, ma separ de cel real,
Aud doar un zgomot lin
Sa fie el oare chin, sau sa fie rece val?

Imi ridic privirea,
Imi apuc vointa cu ale mele maini
Si-mi blestem gandirea, ca probabil imi inseala vederea

Da, ce se vede..,
Sa fie oare
Merit a fi fericit in mine?

Inaintez si simt,
Proaspata racoare
Al unui rai din mal venit

Ma ascund si nu mai fug,
De ceea ce-am fugit odata
M-adapostesc la umbra acelui inalt de verde lung

Sorb cu buzele uscate,
Mierea vietii de desert
Si dormitez gustand arome de fructe coapte.

(Poezie proprie/ nu apartine autorului Dante ci este a mea, celui ce are acest pseudonim, multumesc, pt.sugestii intrati pe messenger:fateofdead sua E mail : fateofdead@yahoo.co.uk).

Pune poezia Dragostea viţelor opuse. pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani