Ying si Yang,sau dragostea fără apus...

Vezi toate poeziile din albumul Dante


Pe aripile vantului,
In lumea gandului
A rasarit o data,
O prea mare fapta
Intr-o lume mare,
Fara hotare
Intr-o perioada veche,
Fara pereche
Existau imperii doua mari,
Mereu puternice si tari
Doi frati dorindu-si moarte,
De-o veche razbunare cruda
Au hotarat a se distruge,
Si in lumea mortii sa se alunge
Paruse, ca nimic n-ar fi oprit,
Acest razboi far d-infinit
Dar s-a intampla ca prin minune,
Doua suflete s-apara in lume
A aduce pace,
Speranta aceasta, in a lor suflete zace;
In lumea gandului,
P-aripile vantului
S-au nascut si cele doua mari stele,
Unul altuia, jumatatile eterne
Un de fiu de imparat,
Cu un suflet mare si neinfricat



Alt de fiica de dusman,
Cu-n suflet mare si uman
Vor creste surade,
Unul altuia, poporul i se va inchina
Si-i va jura credinta vesnica;
Anii trecura,
Ei mari se facura
Imperiile si le urna din loc,
Si le purifica prin sfant foc
Anii zilelor de pace,
Vor fi zdruncinati de sangeroase fapte
Unul altuia, ei frati
Jurand a-si distruge altuia viata, neincetati;
Pe Campia Sortii,
In perioada noptii
Hotarara a lupta,
Si pare ca nimic nu le sta in cale
Focuri, sabii, sute
Luminau si ingrozeau al teribilului loc
Trei ani luptara,
De nu se oprira
Insa in anul urmator,
Avea s-apara ceva intre ale lor familii despartitor
Fusese ziua Zeului ICIC,
Asa ca hotari unul altuia sa se opreasca,
Si sa preamareasca pe-a lor mare zeu;
In ziua fu ospat,
Unde toti participara,
Cei doi frati dusmani, in-afara
Aici se schimba pe veci,
Soarta imperiilor opuse
Cele doua fiinte imparatesti,
Cum se vazura, la prim vedere se-ndragosti;
Fugira de la sarbatoare,
Tineri ca o floare
Si se refugiasera pe-o banca,
Si-au inceput a-si spune acea Sfant de Dulce Soapta, Te Iubesc!
Jurara sub clar de luna
Ca durerea si ura oricat va vor fi de lungi, mereu se vor iubi,
Si unul altuia isi vor sopti
Fantasme albe,
Culese ca din basme
Eterne de iubire salve
Si se sarutara,
In mii si mii de ori, si mereu soptindu-si
Te Iubesc!
Ziua zeului se terminase,
Si fratii ura si-o reluase;
Cei doi fii de imparati,
Ii rugara pe ai lor tati
S-opreasca razboiul, sa inabuse ura
Ce si-o purtau
Insa macinati si orbiti de ura,
Simplu nu putura
Sa mai opreasca ce-au facut
Intr-o seara de onoare,
Fu a fi o mare-oroare
Cele doua firave fiinte,
Vor trece prin al crudei suferinte
Pana vor putea a se iubi,
O eternitate
Dragostea ce si-o purta,
Le insufla putere
Dar si probleme grele
Cum afla de ei,
Se incerca a-i desparti
Si a nu fi etern o unitate vesnica
Insa-al dragostei joc,
Nu putu sa-l topeasca nici un foc
Fiindca etern se iubira,
Mereu se-ndragostira;
Ordin se da,
Ca ei sa moara,
Sub alb de soare
Dulcea craita,
I paru o zeita;
Cei doi murira,
Inainte isi graira
O ultima cuvantare:
,,Ne iubim si nu ne vom desparti!,,
Anii trecura,
Imperiile cazura
Dar dragostea lor ramase,
Acele pure sanse
Si anume de eterna incercare,
Si nu de negare
A ceea ce iubim cu totii
Si ceea ce traim a iubi,
Mereu o dragoste de Inger.

Am cautat raul mare
Ce-si are izvorul in cale, sus


Pe pamanturi vechi, decojite si uscate,
De-un soare fara apus
Si-au fost sa fie

O lume-n flori de mar,
Cu veci osande
Tresarind printre culori de dor

Merg si merg pe picior de om,
Pe acele nesfarsite coline
Indreptate, atintite spre acel somn

Adormit si obosit,
Al umbrei zid am regasit
Si-am facut popas domol, de neclintit

Si se pare ca apune,
Acel urias de foc
Si simt cum frigul imi strapunge, dorinta viselor ascunse

Noaptea vine, pune stapanire,
Pe tot ce-i osandit pieririi
Si parca-n necunoscutul ei abrupt, tinde a duce o scanteie de iubire

Totul e pustiu, e vid, e ger,
Nici o voce, nici un glas, numai un ecou
Ce rasuna-n putere, e clipa de cosmar

Pe-al cerului matase,
Dormiteaza focuri albe
Acele frumoase perle

Rasar un foc din propriu joc,
Ce intens aprinde
Al paiatelor de papuris in loc

Si-adorm pe-o parte,
Cu gandul la toate
Erou ca intr-o carte

Erou un om, sau erou un zeu,
Ambele nu sunt nici pe departe
Nici palat, nici marete fapte, sunt doar intr-o cusca leu

Sunt prizonier in timp si spatiu,
Caut disperat, un cat de simplu ostas
Cu care sa-mi pot impartasi o epistola, sa fiu.

.Om ce-si cauta si gaseste,
Destinul sau atat de apasator
Si nu ce sunt acum si aici, o viata, ce destinul si-l cerseste

A doua zi a venit, soarele a rasarit,
Ma bucur a-l vedea, sincer nu stiu cat de mult il voi suporta
M-am ridicat, m-am pregatit, a fugi de cel zarit

Zece ore, zece ceasuri, zece clipe de abis,
A trebui sa suport in agonie, un tartar de foc
Caldura molipsitoare de lumini, e nici un fel de vis

Si unde-o putea fi oare,
Cel ce linisteste in a sa inecare
Uscaciunea pamanturilor usoare?

Mai inainte, cu doua ceasuri,
Am cazut lat pe duna de nisip
La umbra acelor cactusi pitici

Nu pot, nu-mi simt suflarea,
Sunt secat de seva vie
Si-mi astept grabit stransoarea

Cad prada inconstientului, ma separ de cel real,
Aud doar un zgomot lin
Sa fie el oare chin, sau sa fie rece val?

Imi ridic privirea,
Imi apuc vointa cu ale mele maini
Si-mi blestem gandirea, ca probabil imi inseala vederea

Da, ce se vede..,
Sa fie oare
Merit a fi fericit in mine?

Inaintez si simt,
Proaspata racoare
Al unui rai din mal venit

Ma ascund si nu mai fug,
De ceea ce-am fugit odata
M-adapostesc la umbra acelui inalt de verde lung

Sorb cu buzele uscate,
Mierea vietii de desert
Si dormitez gustand arome de fructe coapte.

(Poezie proprie/ nu apartine autorului Dante ci este a mea, celui ce are acest pseudonim, multumesc, pt.sugestii intrati pe messenger:fateofdead sua E mail : fateofdead@yahoo.co.uk).

Pune poezia Ying si Yang,sau dragostea fără apus... pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani