| Amurgul pune pe adancul vaii Culori tot mai sarace, mai inchise;
 S-aude clar cum fluiera flacaii
 Franturi de capodopere nescrise.
 
 O prepelita-si suna soneria
 In iarba, din coliba-i de racoare,
 S-aude bine respirand campia;
 Se vede sange picurand din soare.
 
 Pe dealuri lungi, cu tipet de sirena
 Masini de treier scutura belsug,
 O raza sprintena ca o antena
 Dintr-o padure a aprins un rug.
 
 Un ochi de soare strange gene ude
 De prin adancuri lucii de parau;
 Din ierburile-nalte se aude
 Un fasait de coase peste grau.
 
 Cu toata zarea care ne desparte, imi pare-acum, cand ma opresc in drum,
 Ca numai sunt de tine-asa departe,
 Si-ai auzi, de te-as striga acum.
 
 |