Dimineata

Vezi toate poeziile poetului
(Floarea pamantului)



I

Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plina,
Rasturnata
De pe-un umar gingas de virgina,
Dimineata
Toarna din belsug lumina
Peste valea toata.
Si natura-n pripa desteptata,
Parca poarta pleoape ametite
De lumina ce-a venit deodata,
Peste dealurile adormite.
Jos in vale,
Val subtire se aduna
Dintr-un praf ce-a caruntit in noapte,
Din tot praful straveziu de luna
Ce-a cazut pe graurile coapte.

Nourasi de ceata stravezie
Peste care, alb, seninul cerne:
Parca-nsamna niste albe perne
Pe un pat nestrans care-ntarzie.
Peste satul inca adormit
Si pe valea iazului cu stuf,
Fumul diminetii linistit

Se asaza moale ca un puf.
Si prin valul scanteierii roze
Nu te poti uita la rasarit;
E-acolo ceva nedefinit,
E cascada unei nebuloze.

II

Si
Dimineata,
stand inca in genunchi
Cu fruntea-i alba ridicata-n zare,
Ca pe gura unei amfore,
Din soare,
Toarna din belsug lumina.
Manunchi dupa manunchi.
Si
Dimineata,
Inseninandu-si de racoare, fata,
Cu parul ei de aur, despletit,
Ridica amfora ei plina
Tot mai sus, -
Si-acum in picioare
Pe zarea de la rasarit
Toarna mereu din soare
Pana ce moare,
Cu fata la apus.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Dimineata pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani