| Vantul dezghetat de soare curge ca o apa, Intinzand un ses deasupra dealurilor inverzite.
 Toate zarile in ele abia pot sa mai incapa;
 Soarele lumineaza mut si tragic case albe, varuite.
 
 In ograda-n care coltul ierbii iesa rar,
 Fluturand camasa alba cu tighel,
 Omul bate niste cuie intr-un car.
 Si bat cuie toate dealurile dupa el.
 
 In gradina ard mocnit si sanger frunzele de an,
 Atarnand pe garduri lungi cununi de fum,
 Iar pe urmele de care ce-au dus sacii plini de lan
 O gaina alba a-nceput sa scurrne-n drum.
 
 Cand si cand s-aud si pana-aici,
 Prin linistea ca un ecou din sat,
 Rar, pocnete de bici
 De la baieti ce umbla la arat.
 
 Pe coasta dreapta cu verdeata cruda
 Tot creste-n urma plugului ce scurma
 O brazda neagra, proaspata si uda,
 Si-un cocostarc, parodiind un om, in urma.
 
 Merg plugurile-ncet si nu se mai ajung,
 Doi boi ca niste nourasi inainteaza,
 Si-un cocos plictisit a-nceput sa cante lung
 Fiindca e demult amiaza.
 
 
 |