E tot asa pustiu in jurul meu Se-ntind departe cimpuri cenusii, E cerul mort si greu deasupra, si-i intreg pamintul fara Dumnezeu
Ce-ntinderi moarte si ce singur sint Imi vijiie-n urechi pustiul gol ; Si cit cuprinde-al zarilor ocol, Tarina are miros de mormint.
Pe-ntinderi mute, greu m-a pironit Fiorul drept shcald al unei raze imi joaca-n ochi mirajul unei oaze : Gradina-n care-am plins si am iubit.
Si-alerg asa cu pieptul desfacut,
Cu o speranta de-a putea ajunge,
Cu pumnii strinsi ca doua aripi ciunge,
La capat de pustie, in trecut.
Pe drumul lung din vasta mea Sahara
Se departeaza zarea ca un fum
Ca o camila ce-a cazut in drum.
Cad in genunchi sub propria-mi povara.
|