Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Marcel Gafton
(1925 - 1987)

2 Poezii

Poezia de azi

Glas in paradis
de Lucian Blaga
Vino sa sedem subt pom.
Deasupra-i inca veac ceresc.
in vantul adevarului,
in marea umbr-a marului,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Barlad

Vezi toate poeziile poetului




Turcii intra-n tara, trec, se gramadesc, Altii totd-odata la hotar murgesc. Dar Stefan cel Mare cu ostile sale Spre Barlad se duce si-i asteapta-n cale. Un boier ii zice: — 'Doamne! Multi mai sant, Multi se varsa turcii pe acest pamant!' Stefan ii raspunde: — 'Si mai bine-mi pare. Nu vom sta noi nimeni fara de lucrare.' Zice. Late valuri cetele-i pornesc. Pulberea se-nalta, armele lucesc. Domnul pune oastea sub trei capi de tara. Avangarda pleaca Lupta-ncepe-amara. Numarul lor mare pe moldavi ii strange. Soarele s-ascunde sub un nor de sange, Noaptea imprumuta zilei val de dor, Negura si pacla pe pamant cobor. Cum din munti coboara doua repezi unde, Se-ntalnesc pe cale, scot mugiri profunde, Apoi preunate, pe un singur pat, Spumega si-alearga, si-alergand se bat. Astfel se-ntalnira ambele armate Si d-a lor lovire par impovarate. Oameni pusi sa sune, prin adanci paduri, Suna din cimpoaie, buciume, tamburi. Turcii stau si-asculta larma departata! Cu trei alte armii cred ca-au sa combata. Raul ii constrange. Umbra ce s-a-ntins indoieste spaima. Focul lor s-a stins. Cei mai mari s-aduna Ce vor face oare? Buciumele suna, raspandesc teroare. Unul ia d-a fuga Toti il urmaresc,
Ca pulberea in vanturi toti se risipesc. Stefan ii preurma, fuga lor nu-i scapa. Multi, cuprinsi de spaima, sar si pier in apa. Altii, intre dansii singuri se ucig, Altii-n spada noastra, navalind, se-nfig. Astfel multe paseri, prin furtuni turbate, Zboara risipite, par inspaimantate! Unele s-arunca peste rapi si mor, Altele pe sanul celor ce le-omor. Raul spuma sange. Turburile-i valuri, Stranse de cadaveri, se revars pe maluri. Stefan, pretutindeni ii doboara-amar, Dandu-le gonire pana la hotar, Cum pe calea coasei, pe intinse cranguri, Maldarul cel verde zace randuri, randuri! Astfel pretutindeni zac si mortii lor. Corbii, cete late, peste dansii zbor.
Dar Stefan cel Mare capii ostii-uneste La voioase mese si-astfel le vorbeste: — 'Raz-acestei lupte petrecuta-n nori, Luce ca lumina soarelui la zori, Dar a sa lumina foarte lucitoare, Sa nu ne rapeasca prin a sa vulvoare. Fala e un soare mandru, stralucit, Ce orbeste ochiul care l-a privit.' Astfel zice domnul. Cupele-aurite Cheama, prin toaste, zile stralucite. Tinere fecioare cununau cu flori, Cu-a lor dulce mana, bravii vingatori. Altele, pe harpe, canta dulce, lin, Gloria romana si-al Moldovei chin. Iar Stefan ascunde fata-i stralucita in regala-i manta cu aur mandrita.
BAIA
Trage-ti inca-o data spada fulgeroasa, Tara de mari fapte, tara mea frumoasa. Un minut in viata tu te-ai odihnit Si pe paru-ti mandru florile-au palit! Dulcile suraderi pe buze fecioare Stinsu-s-au la umbra grijii ganditoare. Peste tot rasuna cantece de dor Cu suspine triste inganate-usor!
II
Cetele maghiare pe campii s-adun, La cetatea Baia tabara lor pun, Mateias soleste marelui Stefan Ca sa-l recunoasca drept un suzeran. Dar eroul nostru inca-i da de stire: — 'Pana ce romanii, mandri de marire, Pentru tara moartea vor dispretui, Mainile de lanturi nu-si vor umili!'
III
in cetatea veche ungurii-au ramas Si-n placeri molateci inimile las. intr-o noapte trista, intr-o sarbatoare, Ei inseala dulce grija ganditoare. Viata, dezbracata d-ale ei dureri, Cura pentru dansii plina de placeri. Dar p-atunci romanii cu cel calcator
Nu beau dintr-o cupa viata tarii lor. P-a fecioarei frunte, aste sarbatori Nu puneau plapande si suave flori.
IV
Noaptea toate seaman mai spaimantatoare, Moartea le-mprumuta valul de teroare. Conjurati d-odata, in orgia lor, Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. Stefan pune focul. Flacara s-uneste Cu teroarea mortii si pe toti uimeste. Zorile se varsa. Pe cetatea lata Catre cer se-nalta flacara turbata. Junele bacante, bete, despletite, Mai catand cu gura sarutari dorite, Cu amantii tineri, spectacol amar! intr-un rau de flacari, repede dispar.
Iar Corvin cel mare, revarsand suspine, Cu trei rani si singur fuge cu rusine.


Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Barlad pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani