Iar prin lungul apei, prin dumbravi, s-arata, Pasa, pe tacute, o mareata-armata: 
Armia lui Rares, domnul laudat. Luna p-a lor cale raze-a semanat. Ungurii cu spaima 
somnul dulce lasa Si la datorie fiecare pasa La lumina stelei, cei armati s-opresc 
Din ambele taberi, bravii se privesc. 
Lupta-ncepe cruda: buciumele suna, Caii lor necheaza, vaile rasuna. Zorile se 
scalda p-azurul ceresc, Pe armele rosii de sange-omenesc, Dar lumina spune 
cetelor maghiare Ca numai prin fuga pot afla scapare. 
Zapoliu aude cu placere vie La moldavii nostri pasa-n bucurie. Cheama capitanul 
care-a comandat; Tinde mana dreapta si l-a sarutat. Apoi da lui arme rari 
si pretioase, Aur ii ofera si sageti frumoase. 
Grozea, capitanul, armele-a primit: — 'Iau eu arcu-acela la luptasi 
dorit, Dar auru-ti, doamne, nu mi se cuvine. Domnul Petru Rares m-a trimis pe 
mine Sa sfaram vrajmasii intr-acest rezbel Numai pentru stima care-ti 
poarta el.' 
 |