De la lungi razboaie, Mihai cu marire Intra-n capitala cu a lui ostire. El se
urca-n tronu-i mandru ocolit. Cei ce au puterea astfel i-au vorbit:
— 'Doamne! Focul arde in aceasta tara. inca ieri cu ura
multi se rasculara. Dar razvratitorii s-au intemnitat
Si prin zelul nostru tara a scapat.'
— 'Voi zdrobi rascoala ce tara uraste; Dar voi sparge inca pricina
ce-o naste: Daca asta tara umbla-a se scula,
Este semn ca n-aveti simpatia sa.
Lui Rodolf voi scris-ati ca e razvratire, Ca ai nostri cata cu a lui unire. Daca
cel ce-o cere e rasculator, Tara mea, eu insumi sunt razvratitor Am invins
paganii, i-am gonit afara; Dar a lor samanta o gasesc in tara.
Ea-nconjoara tronul pentru a-l raci De inima tarii, apoi a-l lovi. Neputand
acuma tronul sa loveasca, Ea ii urca scara ca sa il manjeasca.
Tronului nu-i pasa de loviri straine Ca d-acea tradare ce s-ascunde-n sine. Planta
nu se teme de cei ce-o jignesc, Ca de viermi ce-n sanu-i nasc s-o vestejesc.
De as sti ca sceptrul se robeste voua Si oricui sa fie, eu l-as rupe-n doua! Jugul
celor b rbari oare l-am spart eu, Ca sub jugul vostru sa-mi plec capul meu? Prinsii
fie liberi! Au cuvantu-mi dat. Voi intrati in noaptea d-unde v-am
luat! '
|