Luarea hotinului

II
Pe dorminda frunte vechiului Hotin
Luna plina varsa valuri d-aur lin.
Dar sub cortu-i mandru serascherul cheama
Capii ordii sale si le cere seama.
Pe lucioase stofe pasii s-asezau;
Numai domnii nostri pe picioare stau.
Seirascheru-arata planurile sale.
Pasii toti se-nchina si gasesc cu cale.
Apoi cere vorba domnilor romani
Si-astfel le vorbeste: — 'Ce taceti, voi, caini?'
Domnul Romaniei astfel ii raspunde:
— 'Umbrele stiintei pana-a nu patrunde Este nevointa garde sa-nsirati
Caci in somn molatic turcii toti sunt dati.' Pasa se manie si mania-i creste, Cu maciuca d-aur el pe domn loveste. Ambii domni atuncea cortu-au parasit; Dorul ce-i patruride gandul le-a marit.
Petricei vorbeste mandrelor armate:
— 'Tarile romane sunt azi inherate. Cela care-aude hula si-ntristare
Si mai pleaca fruntea, suflet nobil n-are.
Sufletu-i merita sa fie-umilit
Si decat rusinea mult mai injosit.'
Zice. Capitanii jura razbunare.
La poloni, romanii trec cu mic, cu mare.
III
Lesii se coboara, turcii se trezesc. Armele rasuna, vaile mugesc.

Petricei deschide portile pe data. Lesii intra,-ataca, lupta-i versunata.
Zorile revarsa peste luptatori, Peste morti, pe sange, luminoase flori. Petricei, in frunte, p-al sau cal razbeste. Vede serascherul capul ii rapeste.