Domnul merge-n frunte luminat mereu De lumina dalba sufletului sau. Nimeni nu
mai poate domnului sa urme.
Capitanii roaga pasul sa-si inturne. Cativa turci vazandu-l
repede-l ataca. Mandrele lui arme furia-i impaca. Unul dintre dansii
care mai traieste isi ridica lancea. Domnul se sfieste. El apuca lancea
cu-ambele lui maini Asteptand s-ajunga bravii lui romani.
Amandoi cu mana cruda lance tin. Turcii catre dansii cu turbare
vin. Dar ca doua valuri pe mari furtunoase Iata vin Buzestii cu sabiile scoase.
Ei ucig strainul si pe domn il scap Si toti trei s-arunca in al
ostii cap.
Pune poezia Mihai la vidin pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
