— 'Mari dureri ai, sorioara. De-mi rupi inima gemand?'
— 'Mari dureri ma inconjoara!' Zice Marioara bland.
Si al mortii val se-ntinse Peste fata ei de crin. Viata-i tanara se stinse
intr-un dureros suspin.
Miron plange cu suspine Si mai zice dureros: — 'Cui ma lasi aici
pe mine, Suflet dulce si frumos?'
Dar in sala se arata De la curte un trimis, Sa uciga asta data Cronicarul
cel proscris.
Marioara blanda moare, Miron cade injunghiat Si in ziua viitoare
Doua cruci s-au ridicat.
Dar pe groapa lor cea sfanta, Cum da vant de primaveri, Doua pasarele
canta, Canta ale lor dureri.
|