Petru rares

Peste mine Spuneti, asta cum va pare?' Un batran ii zice: — 'N-a jurat deloc; Va sa te-umileasca cu acest mijloc'.
— 'Sa ma umileasca? Asta nu ma-amana Maine-oi fi in tara si cu arma-n mana!'
— 'Maine-i fi in tara, cel batran i-a spus; insa nu sub arme, ci ca domn supus.
La straini domnia cela ce o cere
Da dovezi ca n-are viata si putere.
Tu ai fost odata domn neatarnat,
Caci ai fost de fiara pus si aparat.
Azi te pune turcul; azi nu mai domnesti.
Dintre toti romanii singur tu rob esti.
Nu poti sa fii altfel fara de tradare;
Si ea nu e arma sufletului mare.
De-i primi domnia c-umilinta ta,
Iara c-umilinta tu o vei lasa.
Multi au zis ca tine pan la tron sa vie;
S-apoi toti cazura sub a lui robie;
Tronul are lantu-i ce-i mai greu de spart
Decat cel ce domnii la supusi impart.
Unul e de aur, celalt de-acioaie;
Unu-abate trupul, celalt gandul moaie.
Rares, daca astfel domnu-i umilit,
Ce va fi poporul ? Oare ai gandit ?
Ori mai jos ca tine el o sa coboare,
Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare.
Nu primi domnia si ramai supus,
Dar cu suflet mandru si cu fruntea sus.'
Rares nu asculta. Merge domn in tara, Si domnia-i scurta, viata-i e amara.