Chipul ei senin ca noaptea
Pielea ca un trandafir
Trupul zvelt in semiluna
Intr-o rochie de cașmir
Iși așteapta in padure,
Al ei calator captiv
Incleștat in lanțuri multe
Si pierdut printr-amintiri.
Ii surade in rau iubita
Mladioasa ca un crin
Cum iși pleaca ea capșorul
Pe o ramura cu spini
Sa iși curme amarul, dorul
Si sa sufere puțin.
De ce plangi, fecioara draga
Cand e noaptea luminata
Si-ți presara trandafiri?
De ce-ți fug talpile fine
Printr-o mie de iubiri?
Stai, ca vine și te prinde
De picioarele-ți sublime,
Ai rabdare, doar puțin
Tu flacau grabit, pierdut
Ești calaul din poveste
Sugrumat de o iubire
Ce o stingicu-n trandafir. |