Duiliu Zamfirescu
Nastere: 30 octombrie 1858, Plainești (azi Dumbraveni), Vrancea
Deces: 3 iunie 1922, Agapia, Neamț
Duiliu Zamfirescu a fost un scriitor roman, membru titular și vicepreședinte al Academiei Romane.
S-a nascut la 30 octombrie 1858 in comuna Plainesti (azi Dumbraveni -Buzau).
Urmeaza studiile primare si gimnaziale la Focsani, apoi absolva, la Bucuresti, liceul "Matei Basarab".
Studiaza dreptul, si, ca auditor, literele si filosofia. Pace cariera juridica si diplomatica.
Debuteaza, propriu-zis, in anul 1880, in revista "Literatorul", primit cu elogii de Al. Macedonski. Realizeaza lucrari memorabile in alte domenii literare, ceea ce pune in umbra activitatea sa poetica. Scrie nuvele, romane (este creatorul primului roman-ciclu din literatura noastra, Neamul Comanestenilor.), memorialistica, face publicistica si traduceri. Moare la Agapia, in 3 iunie 1922.
Inceputurile liricii lui Duiliu Zamfirescu stau sub semnul evocarilor romantice, al pasiunii pentru versul amplu instrunat, cu efecte retorice, in care poetul reinvie cu predilectie o antichitate eroica. Lirica sa cea mai valoroasa ramane, insa, (influenta poeziei neoclasice italiene, pe care poetul o cunoaste bine si din care ne face traduceri, nu trebuie omisa) de substanta neoclasica, senina si echilibrata.
Volume de versuri:
Fara titlu, poeme si nuvele, Bucuresti, 1883;
Alte orizonturi, Bucuresti, 1894;
Imnuri pagane, Bucuresti, 1897;
Poezii noua, Bucuresti, 1899;
Pe Marea Neagra, Bucuresti, 1919.
Poezia Vara a aparut in revista "Convorbiri literare" din 1888, 1 aprilie, sub titlul Iunie.
Citeste si:
|
|
