| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Muntii de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Isus - Panait Cerna
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Dulce secunda fecunda
|
|||
|
Un Dumnezeu - cum te credeau parintii Pluteste-n veci de-asupra suferintii : El nu ne poate intelege plansul. Pe Dumnezeu, de l-am vedea in cuie, Cu pieptul plin de lanci, cu chipul supt, Am spune ca-i un joc, dar jertfa nu e : El din fiinta lui nimic n-a rupt. Dar tu ai sangerat pe negre cai, Supt umilinti ce nu le stie cerul ; Tu ai gemut, cand te patrunse fierul, De-au tremurat si ucigasii tai. Si ochii tai cei blanzi se innoptara, Si gura ta s-a-nvinetit de chin, Si duhul tau, ce nu putea sa moara, A smuls din trup suspin dupa suspin Un om, un om, prin patimile tale ! Si totusi cat de sus, lumina mea, Te-a inaltat rabdarea sfanta-a ta ! De mila ta, la glasul tau de jale, Sa se destepte morti de mii de vremi S-adancul lumii sa se infioare, Iar Tu - sa al privirea iertatoare, Un om sa fii - si tot sa nu blestemi ! Cum au putut sa stee laolalta Atata chin s-atata bunatate ? Se rataceste mintea si nu poate Sa te urmeze-n lumea ta inalta Al nostru esti : al celor slabi si goi - Pamant ti-e trupul si-n pamant s-ascunde, Dar umbra ta ramane printre noi Si inima-mi te simte orisiunde : De sufletul ce-a intalnit mizerii Si cu obolul sau le-a vindecat, Te-apropii lin, prin negura tacerii, Si strangi in taina mana care-a dat ; Apostolului rasplatit cu ura, Tu-i spui : Mergi, nu esti singur in durere ! Si gura ti-o-nfratesti cu sfanta gura Ce-a semanat nadejdi si magaiere ; De cel ce geme, neputand sa moara, Apropii cupa linistii de veci, Mereu sporeste-a inimii comoara Si drum de zambet lasi pe unde treci Al nostru esti ! Ce ochi vazu vrodata Ca te-ai suit la cer, purtat de nori ? Ce gand nebun svarli aceasta pata, Pe cel mai mare dintre visatori ? Putut-a oare sufletul sa fuga La cei senini si fericiti din cer, Cand jos, prin murmure de chin si ruga, Atatea brate tremura si-l cer ? Nu, nu ! Ale Golgotei reci piroane Nu te-au lipit atat de strans de lemn. Cat te-a legat de-acest pamant nedemn Nemarginirea ranilor umane. Atata timp cat lutul n-o sa creasca Copii asemeni chipului tau sfant ; Atata timp, cat linistea cereasca Nu se coboara-n inimi pe pamant ; Cat timp nu vezi aieve tot ce sameni Si ochii toti de plans n-or fi deserti, Atat de mult Tu, cel nascut din oameni, Va trebui sa mangai si sa ierti ; Atat de mult vei auzi jelire Si rana ta va sangera mereu - Imblanzitor de oameni prin iubire, Tu ti-ai ales destinul cel mai greu ! Dar, cand vei smulge-ntreaga omenire Din somnul lung al greului rabdat, Cand nu va fi nici chin, nici ratacire, Atunce Tu zambi-vei impacat ; Atunce numai ingerul hodinii Va cobori subt ochiu-ti intelept ; iti va culege de pe frunte spinii Si-ti va inchide ranile din piept. |
|||
Pune poezia Isus - Panait Cerna pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |