| Din ramurile verii ploua flori  Adie vantul, flacara se frange; Si ochii mei iti sunt stapanitori,
 Si ochii mei sunt dornici de a plange.
 
 Ce gust de suferinta-n veci nestinsa, imbolnaveste inima invinsa? -
 Argila veche, cupa a durerii  Si ploua flori din ramurile verii.
 
 In parcuri trandafirii-ncep s-apuna.
 Eu tac, iar tu asculti parerea mea
 Sub parul neclintit ce te-ncununa.
 
 Sunt obosit, caci dragostea e grea  Dar, o, ce-nseamna aripa tacuta
 Ce trece peste noi si ne saruta?
 
 |