| Lopetile stau gata si panzele-s umflate, - Dar cine sa dezlege odgoanele de fier?
 In portul plin de umbra si de singuratate
 Nu-i nimeni sa dea drumul corabiei uitate
 Ce-asteapta sa se-avante sub nesfarsitul cer.
 
 In larg, in larg, departe, sub soarele ce-asterne
 Surasul sau de aur pe-o lume de mister,
 In larg, prin valuri calde si moi ca niste perne,
 Sunt insuli pe coralii cu primaveri eterne  Dar cine sa dezlege odgoanele de fier?
 
 |