| Amiaza! Un pian, alaturi intoneaza
 Un cantec trist, in calmul verii,
 Un cantec demodat care brodeaza
 Petale dulci pe panzele tacerii.
 
 Nici eu nu stiu ce am!  Hemoragii de soare-mi bat in geam,
 Cu lenevii de aur cald ma fura
 Si ma saruta lung pe ochi, pe gura
 
 Ce mana delicata
 Cu degete de vested trandafir,
 Te leagana, o, inima blazata? -
 Esti tu, romanta trista de clavir,
 Sau tu, extaz solar?
 
 Oh, pianul canta tot mai trist, mai rar,
 Si soarele ma cheama,
 si uni pare
 Ca fruntea mea aluneca in zare
 Spre-un infinit de pace si uitare.
 
 |