| Prin alba transparenta a lungilor perdele, Rosiatica lumina
 A soarelui ce cade incet spre orizon
 Subtil se infiltreaza, se-ntinde pe podele
 In jocuri de rugina
 
 Si-n ascutisuri stranii s-apropie de tron.
 in linistea solemna cazind din bagdadie,
 S-amesteca deodata
 O larma ce se urca din vestejitul parc,
 Ce creste si se umfla ca marea-n vijelie, -
 O larma-nfricosata
 De urlete, de sabii si vijiiri de arc.
 
 Iar fiorosul zimbet al soarelui tomnatic
 Ce parca se incheaga
 Si parca-ncremeneste de veci pe orizon,
 Patrunde prin perdele mai larg si mai salbatec,
 Ineaca sala-ntreaga,
 Si ca un val de singe se-ntinde peste tron.
 
 |