In departari se-ntinde cetatea de lumina   Si ranile de seara prin umbra ei se scurg;   In balamuc nebunii, uitati intr-o gradina,   Stau inecati in vraja acestui trist amurg,   Privind cum unul joaca un dans de balerina. 
 
In salturi delicate, ridicol de naive, 
Isi leagana papucii c-un tremur intrerupt, 
Pe fata lui surade triumful unei dive, 
In timp ce spectatorii, prin pantalonul rupt, 
Admira in tacere picioarele-uscative. 
 
Iar unul dintre dansii plecandu-se ii strange   Un mic buchet de iarba si de maces uscat,   Cum, insa, dansatorul refuza incurcat,   Galantul se repede si-l bate pan-la sange. 
 |