| Sunt obosit, desi nu vin din lupta, Si-s trist, o, trist, desi fara motiv,
 Culoarea idealei  zari  e  supta,
 Iar soarele mai greu si mai masiv.
 
 Cu  vinuri  patimase in  pahar,
 Cu opiu si cu flori de lupanar,
 Cerc sa-mi imbat uritul in zadar.
 
 Nici tu, nici tu, frumoasa mea signora,
 Frumoasa  mea  -  ceasornic  rococo
 Al  carui mecanism  din ora-n  ora imi cinta-acelasi vechi do, mi, sol, do
 Nici tu, nici tu, frumoasa mea signora !
 
 Nimica sfint.
 Nimica bun.
 Nici o cadenta.
 Doar lenevii  solare,  si  atit,
 Plus o grozav de lunga  decadenta
 Si-un streang - cu care nu te stringi de
 
 |