La masa tacerii divine,
in fata cuvantului drept,
se lupta poetul cu sine,
un mare nebun intelept.
O lupta cinstita, barbata,
de tanar soldat si de zeu,
de fiu, de copil si de tata
deprins sa munceasca mereu.
Salbatice clopote suna,
invie stihie rebel,
sa-nvinga nebuna minciuna
si lacrima stearpa la fel.
Totala si grea daruire,
cu trup su cu suflet superb,
in numele-a tot ce-i iubire
de frate, de tara, de verb.
|