Pomul sfant

Vezi toate poeziile poetului




In memoria pictorului Aurel David,
autorul nemuritorului portret-arbore Mihai Eminescu
Cand toamna, stramoseste, desfrunzeste
livezile, cu tabiet, incet,
iara si iara Pomul Sfant ma atinteste
cu ochii Lui, cu ochii Marelui Poet.
Crescut pe mal abrupt de mare,
zbucnit-razbit prin stanca de granit,
acesta-i arborele nemuririi care
l-a-nvesnicit pe Aurel David.
A fost o fulgerare, o scanteie,
a fost un miez de noapte violet
O clipa unica a fost. Si o idee.
Dar a mai fost si-un arbore concret!
Ardea, se zbuciuma ca o faclie.
Se mistuia. Si n-avu pictorul decat,
durut, sa-i treaca umbra pe hartie,
sa o sarute omeneste si atat.
Ah, chipul lui de inaltare
catre luceferii din cer
ma insenina, ma cutremura,
ma doare,
ca o icoana in privaz,
ca un mister!

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Pomul sfant pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.





Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani