| Lumini de-amurg, maiestre beteli Ce se ivesc, furis, prin stor,
 Si cresc si curg, unite-n pilc luminator,
 Sau se-ntretaie,
 Si luneca, razlete, prin umbra din odaie,
 Pin' se izbesc in cale de-un lucru lucitor,
 Si iar se string si se resf ring,
 De pare ca atunci rasar
 in pletele-minuni, ce par o scama de curcubeu.
 Cum se resfirasi jurul meu
 Pe carti, pe zid,
 Pe-un vas de flori, pe-o rama
 De vechiul argint din care,
 Ca retrezit la viata de razele fugare,
 Ce l-au impodobit,
 Zimbeste-un mort iubit
 Si-n ginduri imi recheama
 Un drag amurg din vremi.
 
 Fiti binecuvintate
 Lumini din tristul astazi
 Ori din nemaiuitate
 Amurguri dragi din vremi
 
 Fiti binecuvintate,
 Lumini de-amurg, ce-n picla durerii
 Mi-ati razbit farimi de curcubeie,
 Si mi-ati impodobit
 De-atitea ori sfioasa, mocnita-nfatisare
 A lucrurilor scumpe, pe care o piaza-rea
 Si-a apasat cu-ncetul haina imbratisare
 Ce-a-ntiparit si-n ele ceva din tinga mea.
 
 |