1.
Nimeni si nimic nu ma poate opri, la ora cinci dupa masa, Cand lumina e alba si-n magazii toamna miroase a praf adormit, in iarba sa pun un pantof cu sireturi subtiri de matasa, Asteptand sa se umple cu flori, si sa fiu fericit
2.
Nimeni si nimic nu ma poate opri sa caut prin santuri bucati de ziare, Sa iubesc catre seara apa si pietrele mari de sub poduri; oh, istovit, Sa sarut o scara ce putrezeste in brusturii de langa ziduri amare, in timp ce furnicile trec, si sa fiu fericit
3.
Nimeni si nimic nu ma poate opri sa ascut pe o treapta a casei satarul tocit
Cu care tai carne suava de fluturi ce-i visul motanilor mei,
Sa-ngenunchez pe podele in fata sticlelor lungi de otet si ulei,
Fara sfiala plangand, si sa fiu fericit
4.
Nimeni si nimic nu ma poate opri sa desfac in amurg un ceasornic de fata
(El are rotite de inger!); sa gasesc paianjeni batrani in pompe stricate de flit
Si pe a saptea cescuta din sumbrul dulap o amprenta ciudata,
Si-apoi sa umblu tacut prin odai, si sa fiu fericit
|