Cintec de toamna

Vezi toate poeziile poetului



Acum cind cad nucile coapte in minile copiilor
buni.
Si aerul are miros de otet albastru si in boabe
de struguri se misca simburiir
In apele adinci, intre trestiile albe, pasari moarte
aduna cotoiul vagabond
Si-n jurul butilor se-nsira joc de carti
si se aprind pipele. Eterna, banala, duioasa toamna, iar m-ai chemat
in codrul aurit
Sa tresar atingind apa rece a izvorului : raceala,
o, raceala*
Eterna desfrunzire si parasire si ingalbenire
si amorteala,.
Soare imbrobodit in ceata ca fata unei bolnave
batrinev
Si crapa ramurii fagului si rotesc tintarii
obositi Nici viespele nu mai ataca, asemeni unei
neputincioase raze.
Foaia de lipan isi ascunde petalele in spinii



trandafirului.
Pamintul miroase a fin si somn si scirtiie rotile
carelor ce duc rodul ;
Popi calare si cai schilavi duc griul la moara.
Si morarita cu sucna rosie sta la pinda dupa
lautari.
Hoinaret, cite-un greier colinda prin gaurile
crucilor de morminte.
A murit poate cineva : convoi de haine negre
si zvienesc lacrami in batiste.
O cruce arde ca focul, incinsa in beteala
palida de soare.
Si corbii deasupra mea trec ca amintiri negre
de viata.
- Am fost si eu de douazeci de ani Si toamna o rideam.
Fierbea mustul tineretii in bratu-mi tare,
Si vinul dragostei nebune ma amagi.
Toamna, implinirea sinilor albi,
Toamna, plimbari pina-n zorii tremurinzi
cu femeia. Toamna, gondolari pe
Somes, facind din
Cluj :
Atena
Si din casele lui : muzeul din
Firenze.
O, am fost si eu de douazeci de ani.
Si treaz de orice adiere de pofta, veghirfid la
ferestile iubitei.
Plins de ghitara, zimbet ieftin de multumire
sub balcon Cind cheia de poarta cadea pe jobenul meu.
Purtam betisor de trestie cu inel de argint,
Si cravata cu perla si veston de parada
Si ocoleam sfintii si tamiia : evviva
Boccaccio,
Jurator pe
Faublas si
Gali ani. O, tinerete, trasura frumoasa in care am sezut
odata,
Ca acum sa gem strivit sub rotile ei ;
- Acum altii sed in ea.
Si mie-mi creste parul alb si barba,
Si voi iubi soba, Si voi acoperi oglinda,
Sa nu ma privesc parca uitat de cineva,
Si cind va fi vint imi voi ridica gulerul
paltonului,
Zgriburind de frigul ce tancaneste dintii
mosnegilor.

- O, vara trecuta, cerb ranit de sageata noptii, Trandafir vested pe evantaiul dantelat al
miresei moarte,
Zborul ciocirliei ce nu mai coboara,
Stea ce duce departarea-n departare.
Draperii de aur ce nu se mai deschid sa apara
fata rumena si parul buclat.
- Cintec ce nu mai rasari pe buzele mele
A-nceput sa insereze
- Se duc acasa fericitii si indragostitii,
Ii cheama sarutarea inchisa-n priviri.
Se duc acasa tinerii.
Se aprind imprejurul lacului felinarele.
Visleste
Amor in barca magica.
Dati-mi lopetile sa tai si eu dire albastre,
Dati-mi tremurul sinului, pofta adinca a pernei
de matase,
Dati-mi fiorul degetelor albe, in virful carora
este chemare ! -
A coborit intunecimea.
Si nu intra nimeni cu luminare !
Numai frunzele cad si se desprind una cite una
Si ragusit incep sa cint plingind, cintecul
toamnei :
- O, tinerete, de ce m-ai parasit ? De ce m-ai aruncat in drum ?
Cu par carunt, cu umeri girboviti, cu ochii
rosi de plins ?
Caci am ingropat douazeci de anii mei.
Si-au fost atit de frumosi si i-am pierdut
atit de usor.
La poarta, ingindurata, ma asteapta batrinetea.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Cintec de toamna pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani