Copiii

Vezi toate poeziile poetului



Copiii sint firile lumii.
O, ce-ar fi de n-ar fi copiii ?
In ochii lor e vesnicie,
Ca ingerii stiu dinsii vorbi.
In cintecul lor este uitarea
Ce suna a aur si-argint -
Micuta lor gura e sfinta
Si lacramile lor nu mint.
Copiii sint visele noastre Ce pina la viata-au crescut.
Sint solii zarilor albastre
Pe care nu le-am cunoscut.
Copiii sint mici in furtuna
Ce ahtiaza idupa pace. -
Si, o, taca intreaga lume
Cind micul adoarme si tace !.,
Lasati copiii sa fie copii,
Lasati copiii sa stie zimbi.
Lasati copiii sa poata fugi, Lasati copiii sa fie copii.

Lasati copiii sa creasca rizind,
Sa nu aiba durere ce-apasa pe gind.
Stralucindu-le ochii de bucurii,
Caci numai odat' sint dinsii copii !


Noaptea tirziu un strein a batut la poarta
A cautat tineretea mea moarta,
Si negasind-o mi-a sarutat copilul pe gura.
Si de-atunci fiul meu cunoaste spaima si ura.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Copiii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani