| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Publicul teatrului national de Ion Luca Caragiale Oamenii cari, in vremea noastra, se destineaza producerii artistice sau literare au pe de o parte un mare avantaj: au, ce e drept, dinaintea lor o mina aproape neatinsa - o societate si o istorie nationala, care pana acuma n-au fost zugravite decat foarte superficial; au insa, in schimb, si o foarte mare greutate: se gasesc in fata unui public asa de amestecat, asa de lipsit de unitatea de cultura, de traditie si de conceptie, incat ii e aproape imposibil sa-i afle acestui public o coarda comuna, sa stie cu ce si cum l-ar putea interesa deodata, macar in mare parte, daca nu pe tot acest public, care n-are deocamdata alta unitate decat doar numele de public romanesc. Citeste Proza completa | |||||
| |||||
Curcubeu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emil Isac
|
|||
|
|
|||
| Si mergeti chipuri fericite Lasati-ma sa odihnesc, Cu ochiu-mi rece la lumina Si la viata sa privesc Ah, uite cum se plinge corbul E singur, poate parasit, Un trist tovaras sot cu mine Pe lume totusi am gasit! Si valurile-n vadul apei De ce se pling, de ce bocesc ? Si ramurile parca-s negre, Ori doara si ele jelesc ? Si mistic cinta vintu-n turla Si clopotul abia atins Suspina lung Afara-i iarna De cind visez, ce mult a nins ! Tresar. Si parca vad cum umbla La coltul sobei : zine-n foc Si-a jarului limbute rosii Parca fredoana de noroc La geamu-mi sloii lungi de gheata Atirna vesel si lucesc - Suspin, cind vad asa o zare Cind dus pe giriduri o privesc O, ceriuri ! 'Nalti si plini de mila Ce potoliti durerea-n piept, De ce nu stingeti focu-n inimi Si-n ochiu-mi rece, dar destept ? De ce nu e eterna iarna In sinul cald si plin de foc ? Ca-n veci sa fie mort amorul Ce-mparte chin si nenoroc ? Cind raza ultima patrunde La coperisul trist si spart - Eu parca vad cum doua inimi Pe-o vesnicie se despart Si plinge vintul, parca geme, Bocesc de jale, pling cu el Si ma gindesc la o iubire Si la uitatul tau inel Acoarde line zboara-n aer Si parca toate pling cu dor, Iubire, Tu ! Esti cel mai dulce Si cel mai sfint, curat izvor. O, in zadarnic caut in pieptu-mi : E rece, trist si ne-nteles, Si lacramile-mi sint uscate Ce m-au gonit atit de des Sa fie alta lume asta ? Tresar uimit si turburat, Raspunsul vine far-a crede : Un lung suspin S-am lacramat ! O, tu, cu ochii tai albastri, Cu parul lung si matasos, In care piaptan mi-a fost mina, De care ochiul e setos Si sinul tau atit de fraged Ce-ndeamna mintea la pacat, Si minile-ti atit de albe, Tu poti sa crezi ca le-am uitat ? O, nu. De rid, de pling cu jale, De spun amaru-mi lumii-ntregi - E pentru dorul tau ce, draga, Tu bine-l stii, si-l intelegi. |
|||
Pune poezia Curcubeu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |