Faceai semne cu minutele tale,
Poate si luna ai vrut in infinit s-o atingi
Si cu suflarea ta becul electric ai vrut sa-l stingi.
Floarea ai crezut ca seamana cu un copil Si patusorul tau ti-a parut ca-i din vis tesutul tron Si poate glas de inger ai auzit in al gradinii zvon.
Toate erau ale tale : lume si pamint,
Aur si piatra, pasare si munti si vint.
Ce nu era al tau era un cal de jucarie pe care l-ai frint.
|