Veneau tacuti din departare Barbati bolnavi de-o sete mare
In urma lor ridea cintare : Si flori si riu si ochi si soare
'Naintea lor racnea pierire : Si chin si lant si rastignire
Mergeau tacuti in departare Barbati bolnavi de-o sete mare
Se tot duceau catind o cale, Pe care nu mai este jale
Si, cautind cararea sfinta, Au tresarit in noaptea frinta
In cimitir aflau o cale - Si nu mai lacramau de jale
|