Mamei mele

Vezi toate poeziile poetului



E-un an de cind ti-ai inchis ochii.
Ce mult a nins
De-atunci deasupra lumii si cite straluciri s-au stins.
Din mine rupta viata : copilul, a inceput cu glasul,
Si da cuvint durerii ce n-o intelegea. Copacul a crescut deasupra casei si ramuri multe
s-au facut,
Si pe carare : multi au venit si multi s-au dus.
E-un an de-atunci,
De cind te-ai dus in lumea care nu e lume
Si poate numai crucea de pe sin e in pamint
neinceputa De dintii vremei, care te-a sfarmat.
Si trupul tau, suc pentru flori,
Si pentru frunze si fire de iarba.
Iar sufletu-ti, roind, in jurul soarelui,
Ca un flutur urias. O, mama,
Te simt acum, cind nu te am, caci nu se sfisia
Un fir ce ne-a legat laolalta pe firul vesniciei,



Asemeni margaritarelor,
Te simt in camera tacuta si incalzeste amintirea ta Peretii umezi de durerea vremii.
Si lacramile-ti au ramas aci, mirosul lor sfint
E ca iazma, lacrimile tale curate,
Aburesc pe buzele mele vinete,
Si zimbetul tau a ramas in zimbetul meu Si-l va mosteni copilul nostru.
Doar am dat din mina-n mina comorile
Lumii.
Si nu le vom putea instraina.

Te simt, intreaga, caci te-am reinviat
Cu gindul - zeul claditor, zamislitor de viata. Te-am reinviat, sa stai aplecata pe umerii mei
Si sa-mi soptesti fericirea in urechi :
Mama, tu nici n-ai murit, caci nu moare nimeni,
Numai bratele se schimba, iubirea aceeasi
Leaga, sa nu poata desparti Sufletele, margaritarele de pe firul vesniciei,
Care s-a tors din soare, de degetele vremii.
O, mama,
La noi acasa, doar vezi, e liniste, si pace,
Alaturi la masa : batranii si copiii, Aceleasi carti in scrin, acelasi clavir in ungher,
Din care noaptea cinta sonata viselor.
Afara ninge si s-apropie mos
Craciun,
Si tacimul tau neatins : scaunul tau te-asteapta,
Te-asteptam sa vii si tu, Si cind se vor aprinde luminarile pe brad,
Nepotul sa-si plinga mirata bucurie
Vazind atitea jucarii.
Muntii albi, de-afara, albesc noaptea,
Si orga padurii suna a sarbatoare, * sania stralucitoare de argint
Care te va duce in ajun,
Usile de bronz se deschid toate
Sa patrunzi cu binecuvintata si luminoasa amintire,
Mama, nemuritoare mama, Mama mea si a tuturor
Si, la fereastra, colindele s-aprind infrigurati colindatori, intrati la vin si la piine
proaspata,
Craciunul
Craciunul



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Mamei mele pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani