Necrologul meu

Vezi toate poeziile poetului



Emil
Isac a fost un om,
A vrut sa coboare in abis si sa urce in stinci
Norocul nu i-a zimbit
Si
Viata i-a dat de multe ori brinci.
- Emil
Isac a cules dureri
Si se ducea singur pe cale.
Blestema pamint si cer
Si pe umeri purta saci de jale.
A-mbatrinit far' sa fie tinar, Si a ride n-^a putut niciodata.
Pe mama-sa nu si-a cunoscut
Si nu l-a sarutat pe frunte tata.
De ce s-a nascut niciodat' nu stia,
De ce-a murit stia numai dinsul. Emil
Isac, din tot ce-a avut,
Nu lasa urmasilor sai decit plinsul.


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Necrologul meu pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani