| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rotile
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emil Isac
|
|||
|
|
|||
| Rotile care duc, rotile care opresc, Rotile care scirtie si care fug. Roti de plug. Rotile care scinteiaza, roti mici, roti mari, Cum se invirt sub apa, in aer, in pamint. Roti pe care le blestem si le cint, Roti ce rastoarna, adaoga, se urca si cad, In rugaciune, in cer, in iad. Pretutindeni, roti se ocolesc si se bat, io Neincetat, neincetat. Roti cu lacrami si singe si cintec si truda, Botezate, ruginite si stralucitoare. Miscare e tacerea lor, zgomotul lor, vreme macinata. Topite si lustruite, mirosind a creier si pamint, Rotile, rotile le cint. O, rotilor, in voi se misca omul trecator, Intreceti fuga cerbilor si vintul in al vostru zbor. Rotilor, ce turburati somnul mortilor, inchideti si deschideti taina portilor. Rotilor ce-n ceasornic si in virful turnurilor, Miscarea voastra neincetata, vremea ferecata, inainte, totdeauna inainte este-al vostru glas. Roata, roata, Te Invirti si fugi si zbori Peste ape, peste nori, Tu faci apa sclava in tacute mori Si te-nvirti de mii de ori, De mii de ori. Rotilor, o, rotilor, Noaptea-ntreaga, ziua-ntreaga, Pretutindeni fuga voastra ne-ncetata, Singerata, blestemata, aburita de sudoare. Pretutindeni roti si roti. Roti sint ape, munti si stele si oameni toti, Toti se-nvirt mereu, mereu, Roti sint om si diavol, tarna si vazduh si Dumnezeu, Se invirt mereu. Toate, toate se invirt si mici si mari. Primaveri si nori si buze trecatoare, Roti se-nvirt in aripi de tintari, Nevazute roti in floare. Neincetat fug si se urca si iar cad. Roata verde scutura cuibul de pasare din brad. Roata a desfacut curcubeul Si roti de cintec si durere imi invirt eul. - Cind se vor opri, cind se vor opri ? intunericul si lumina cu rotile ei ? Viata si moartea cu rotile ei ? Cind se va opri aceasta fuga blestemata ? Si orga vesniciei cu rotile ei suna : Niciodata ! Niciodata ! In mine se invirte roata de singe. Privirea mi se rotunjeste si inima mingaiere cerseste. Sufletul ca o roata de umbra creste Si cad in genunchi si cu lacrami rotunde, Rid si blestem si nu pot indeajuns plinge : Unde-i cel ce a facut rotile : unde-i, unde, unde ? |
|||
Pune poezia Rotile pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |