| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Grosimea pamintului de Nichita Stanescu De la o vreme pamintul are in jos osul bunicului meu cel mai frumos si mai jos de jos el are Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Cel batut il duce pe Cel nebatut
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Emilian Galaicu-Paun
|
|||
| (editia princeps) | |||
|
|
|||
| Motto: "Decat sa umbli e mai bine sa stai in picioare, decat sa stai in picioare c mai bine sa sezi, decat sa sezi e mai bine sa stai culcat, decat sa stai culcat e mai bine sa dormi, decat sa dormi, c mai bine sa mori, decat sa mori e mai bine sa nu te fi nascut". eu sunt fratele meu cainabel: mai singur ca dansul nu-i nimeni el-esteu-cu-un-ochi-de-sange-cu-unul-de-foc-cel-de-sange-stinge-pe-ochiul- de-foc cainandu-se: "nu mai am frate!" pe brate il duce umbra fratelui sau tavalita ca un asternut parasit adineaori caldura fiintei plecate pastrand-o in falduri de semi-intuneric sunt fratele meu cainabel umbra fratelui sau leganandu-o pe brate: "hai nani-na hai na". si in razele de dimineata rani deschise par cutele umbrei zdrentuite la margini a fratelui cainic sunt fratele meu cainabel alergand tot mai palid la fata de coasa luminii vajaindu-i pe langa calcaie cu umbra fratelui sau de pe maini micsorandu-i-se inspre amiaza: arc-o singura zi de lumina sa-l planga sa-i duca umbra-n brate - "hai nani hai na" - la caderea noptii umbrele fug se retrag si dispar in intunecata lumc-a umbrelor si eu sunt fratele meu cainabel opintind umbra fratelui sau tot mai grea inspre scara cainandu-se: "nu mai am frate!" pe maini de-abia-i duce umbra fratelui sau care creste ii scapa din maini se revarsa pe pamantul pe care alearga calcand pe umbra fratelui sau care creste intruna de care se-mpiedica pica se ridica alearga pe umbra iubita spre apusul de soare calcata-n picioare umbra fratelui sau se lateste intruna mereu pan' se-ajunge cu noaptea de priveghi cand se va hotari despartirea manjita lumina de-apus: doar o clipa cu umbra impreuna sunt fratele meu cainabel: mai singur ca dansul nu-i nimeni el-este-cu-un-ochi-de-apa-cu-unul-de-foc-cel-de-apa-stinge-pe-ochiul-de-foc (eu vin peste tine tu treci ca ghiuleaua prin mine nici nam timp sa ma feresc ca ma umplu de tine in timp ce sangelui meu ii cresc gheare: cu ele-ti rascolesc maruntaiele doar sa nu simt cum imi imi scrijelesti pe fiecare segment al coloanei vertebrale c-un cui: eu sunt tu tu esti eu fiecare prins in plasa de sange a celuilalt tu esti obsesia eului meu esti durerea de cap eu sunt voma ta laba de sange implantandu-mi falangele-n boasele tale avandu-ti viitorul la mana si iar: eu sunt tu tu esti eu) cine striga si cine raspunde: "decat sa planga mama mai bine sa planga ma-ta" "eu sunt eu tu esti tu: cine-nvie?" (in sila-mi trag pumn(al)ul din teaca de piele a bratului tau iti smulgi iutca sageata a sangelui din tolba inimii mele facem schimb de solii prizonieri de "al meu" pe "a ta" nu-mi ajunge cat sa-mi umplu fiinta de "eu" exact cat erai tu cand te vad desumflat banuiesc ca te simti golit interior ah! puritatea rasei! c-o mana zgarcita-mi a-aleg copiii din boasele tale estimp tu-ti iei papusile si ai plecat) fiecare-i lipsa celuilalt care racneste: "decat sa planga mama mai bine sa planga ma-ta!" V sarind dupa momeala-atat de nait ca siesi pe umeri ca un tobultoc cazu picioarelei-i desprinse prima data de talpi deodara-atat de libere-i se spanzura balabanind pe pieptul acestui trup de jos din care sari atat de nalt ca siesi pe umeri ca un tobultoc cazu sira spinarii-a celui ce sarise atat de nalt pare un lujer tasnind din arcul incordat al coloanei vertebrale-a trupului de jos din care-atat de nalt sari ca siesi ca un tobultoc pe umeri eu momeala-n dinti cazu sarind cu ochii-nchisi dupa momeala cazand in spate siesi cel-de-sus nu arc ochi defel si i-a uitat pe fata trupului de jos din care sari atat de nalt ca siesi pe umeri ca un tobultoc cazu el are puncte de vederc-asupra celui-de-jos (nu are ochi sa-l vada!) si sa nu-l piarda-ntamplator nicicand din carca nu coboara de aceea face pe el pe cel-de-os din care sari atat de nalt ca siesi pe umeri ca un tobultoc cazu pe jos nu umbla cu picioarele prin buzunarele celui-de-jos cu mainile cazute-n mainile celui-de-jos cand cel- de-jos se roaga-n taina Celui- de-Sus: "coboara Doamne-n mine eu te voi duce eu sunt cel din care atat de nalt sarii ca siesi pe umeri imi cazui.." asa trec ani devine tot mai greu (cum de-a putut sari atat de nalt ca siesi isi cazu pe umeri?!) pensionat compune versuri: "sunt insasi lcvitatia deasupra acestui hau de trup din care sarii atat de nalt ca siesi pe umeri ca o umbra imi cazui" acum ca-i creste zilnic inauntru (pc-alocuri si-nafara) un sicriu de stejar deduce ca momeala fu o ghinda ghinda ce-o scapase 'nadins deasupra-i ratul roz rotund al soarelui strainilor (poetul candva-l vazuse "cou coupe") "Deasupra deasuprelor! - se-ndeamna cel ce siesi pe umeri isi cazu cel care siesi e cocoasa - unde ti-a stat capul acolo iti vor sta picioarele" VII Cel-batut-il-duce-pe-Cel-nebatut povesteste sa-i treaca de-urat: "iar cand Cel-nebatut oboseste de mers in spinare imi ia mana stanga o priveste cu luare aminte de sus si suflandu-mi din palma pe vant plasa de linii din palma usor ca pe-o plasa de paianjen o prinde cu degete agere si prelungi ca andrelele: singur o leaga intre doua tulpini - leganandu-se ca-ntr-un hamac in plasa de linii din palma - mereu dezlegand-o mereu ca s-o mute la umbra mereu intre doi poli magnetici doi sani doi salcami intre doua monumente - ca intr-un hamac leganandu-se-----intre doua carje uitate doi tei doua oaze doua limbi care necontenit laudandu-l il leagana ca pe-un sah intre doua femei intre doua continente (ce mult s-a intins s-a uzat plasa de linii din palma!) mereu intre doua indoieli intre doua picioare (- ale mele!) astfel impiedicandu-ma ca pe un cal - sa nu fug! - intre doua santinele doi robi doua zile leganandu-se-n plasa de linii ca intr-un hamac cu femeile lui cu eunucii cu armele albe: este crud si nedrept insa orisice-as face nicicand nu ma bate cu rigla in palma sa nu-mi rupa firul acela (nu stie ca-i linia vietii) mai trainic pe care il tot leaga mereu intre doua camile doi pari de hotar doi genunchi ai femeii iubite ce-i naste printul mostenitor intre doua cruci cu numele noastre - aceleasi - taiate in piatra" IX "vei intalni Matahala - mantaua de pasla cu grad de soldat / general (isimus) impaiata pe doua bete in cruce: prezinta-i onorurile!" zilnic defileaza prin fata-i barbati si femei aratoase - parada nu se incheie nici cand (zdrentuita de vant?!) Matahala bratele si le repede - de sub subsuori tasnind doi lilieci - si cu maneca goala arata-n multimea pestrita pe cineva arbitrar: tot atunci este prins / este prinsa si gol / goala pusca e dusa / sedus sa se dea Matahalei incheiate pan' sus la toti bumbii: pe-o maneca-i intra pe alta ii iese sufletul victimei trupu-i ramane (zbatandu-se pe doua bete in cruce la fel cu o inima transplantata) s-alimcnteze tesutul sanguin al mantalei: apare subit cate-o vana rosie pe epoleti si pulseaza de-a latul pana apare a doua a treia tustrele facandu-se una lata de tot traversandu-i de-a lungul - atunci brusc plesneste! si nici n-ai prins bine de veste cand iarasi se umfla stelele pe epoleti pan-ajung de marimea unor bumbi unor stele de maresal pan'rasare o stea rubinie / vampirica-n fruntea ceaunului folosind Matahalei de casca parada continua pururi: pierdut in multime Cel-batut il duce pe Cel-nebatut si-i asculta limba-umflata - ca o lipitoare - de sange blestind: "vei imtalmi Matahala - prezimta-i omorurile!" XI trei-frati-incalecati-unul-in-carca-la-altul iata ca vin in cale (nu ca poteca-i ingusta sau circulatia-i mult prea intensa - de unde? - dar au tustrei doar un rand unul singur de straie si-l poarta odata: cand ala de sus isi indeasa caciula pe frunte al doilea isi incinge sumanul si-al treilea-si trage bine itarii si hai! si au mers ei au mers pana cel cu sumanul sa nu-i amorteasca picioarele prins-a a-i tot da pinteni celui de jos: "di calutule di!" pana cel caciulat sa nu-si bataie bratele-n dodii grabnic le-nfunda in urechile celui din mijloc si-au mers ei au mers cel batut opintindu-i pe cei nebatuti si simtind sub calcaie limba aspra a tarinei ala calare atingand cu gingasele-i talpi - doua limbi nu-altceva! - pietricelele din rarunchii sarmanului om cu un vag sentiment c-ar pasi pe-o carare de tara caciulatul estimp rasucind mintea celui de sub ca pe-un cub al lui rubic si-au mers ei au mers si tot merg pana astazi de nu s-au oprit undeva: unu-i vanat de frig altu-i galben ca ceara cel'lalt arde cu para vantu-i bate si-i zdrentuie ca pe-un drapel) mijlociul are-un gol - cat sa-ti bagi prin el capul - in piept si sa strigi cat te-or tine bojocii cu gura si narile doua: "nu va fie frica "nu plecam acasa "ole! ole! oleeeeeee comunismul pica! "mortii nu ne lasa! "ceausescu nu mai e!" trei-frati-infrigurati-unul-in-carca-la-altul se duc dracului de-a cura-n cap (nu ca poteca-i ingusta sau circulatia-i peste masura de intensa - de unde? - dar n-au nici o zdreanta pe ei: cel de sus il incaleca pe mijlociul mijlociul pe ala de jos care n-are pe cine sa-ncalece si pe care vazandu-l presedinti pudibonzi sa le-arunce din urma: golanii! Si s-au dus ei s-au tot dus in carca pe rand ciomagiti de mineri zadarati de multime: "cel-batut-ii-duce-pc-cci-nebatuti!" pana n-au mai avut un'se duce pana iata se-ntorc chiar de unde-au plecat in decembrie - unu-i vanat de frig altu-i galben ca ceara cel'lalt arde cu para vantu-i bate si-i zdrentuie ca pe-un drapel) mijlociul are-un gol - cat sa-ti bagi prin el capul - in piept si sa strigi cat te-or tine bojocii: "nu plecam acasa mortii nu ne lasa!' XIII colo sus si mai in sus e o dalba de chilie de unde coboara cu plinul pe scari cate sase barbati de ambele parti ale mortului: linistea serii ce motto (tolita)-j! insecta cu aripi de lemn concrescute sicriul coboara cu douasprezece perechi de picioare pe treptele (sca(de)- rii interioare-a cladirii de tip hrusciovist atat de inguste ca sase barbati din stanga sicriului doar un etaj coborand si-au ros panglicele-ndoliate de varul peretelui cat o albeata pe ochi (ale Iui alungite a la Modigliani ciolane si vii anevoie treceau prin acest labirint!) cu racla pe umeri ca un epolet fara-nsemne gigantic cortegiul nicicum nu se-nscrie-n palierul mai stramt cat o vama () deodata se-aude un glas: "deschide usa crestine deschide usa crestine" si usile brusc au simtit densitatea peretelui cu omoplatii: cu mortul pe umeri cortegiul da cotul intrand pan' la glezne la brau subsuori-le mortului in vestibulul stramt unde stapanii o clipa se vad oglinditi in pantofii de lac ai defunctului cand tocmai acesta descreste de Ia subsuori pan' la glezne in spatiul lor casnic ca iarasi sa intri pe usa vecina cu capu-nainte de parca de-abia ar veni pe lume doar pentru ca s-o paraseasca pe usa din celalalt capat la fel de ingust al palierului unde da cotul () usor cu sicriul pe scari coboara cortegiul intrand pe la toti locatarii scotandu- le mortul ca mort al familiei () cate o garsoniera demult depasita ii iese-nainte se-nghesuie in numaratoarea (lui) inversa alta si altele () iarasi de colo sus si de mai sus dintr-o dalba de chilie coboara sicriul cu douasprezece perechi de picioare pe trept-tele scarii spirala taiata in unghiuri si nimeni nu vede ca aerul de dupa geamuri e negru ca-n sticla ferestrei bat cartite rame nu fluturi ca mortul si-a pus monoclu un metru patrat de-ntuneric prin care ne face cu ochiul () zi noapte si cvadratura a cercului () Doamne! de-ati sti ce vedeam prin monoclu: eclipsa soare taiat imprejur |
|||
Pune poezia Cel batut il duce pe Cel nebatut pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |