se vad acoperisele lumii in palma mea curge iordanul urmaresc in adanc o fiinta deosebita toate nimicurile se asmut asupra degetului care a uitat sa arate
Cum treci, tacuto, prin mine pasii mei
in zapada de-atunci zburatorii sani
de crizanteme ratacirile mele indelungi lungile sanii de
scanduri uimitele stele adanci urmele
nemaigasite imbatranitele stanci unde doar
muschiul e verde in subtiorile reci pe unde
am trecut impreuna pe unde n-o sa mai treci pe
unde pleoapa de luna aluneca oarba pe veci
Pune poezia Decembre pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.