| Proximitate si distanta divina 
 
 
 Sondam intunericul cu-o vrere, cu-o dorinta, cu simtul nemasurii
 sau cu neputinta. Il sondam peste poate in oarecare privinta.
 
 El creste-n lumina si nu da de stire, cand si cum se implineste in fire.
 Tenebra luminoasa nu-i capatul lumii si nici Dumnezeu in fiinta.
 
 Intunericul-soare implineste viata si fiintelor ce nu-i intorc fata.
 El razele pline le face lumine ca noi sa vedem intre mine si tine.
 
 Iar Domnu-i acolo departe in ceata, desi mai aproape de orice viata.
 E logic departe si-absurd de aproape, e duhul plutind peste intaiele ape.
 
 |