Eu nu am strigat Ón gura mare, eu am scris…

Vezi toate poeziile din albumul Flori de camp


Eu, nu mi-am strigat in gura mare fericirea nebuna,
atunci cand imi clocotea in pieptul tanar gata sa-l rupa,
de frica sa nu mi-o deoache oamenii rautaciosi,
dar am imortalizat-o in cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care ma intelegeti cu adevarat.
Pentru ca, rucsacul iubirii oricat ar fi de greu,
merita carat in spate toata viata.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat in gura mare,
desi tare as fi vrut sa o fac, ca sa-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credinta,
toiagul de sprijin al oricarui handicap.
Apoi mi-am zis:
Oare, cui ii pasa de zbuciumul meu sufletesc? cu adevarat …
Cui, sa ma plang ? Mai bine scriu…
Durerea altuia este cea mai usoara durere,
pentru ca nu o simte decat cel care o are.
Nici singuratatea firii sau ura impotriva viselor neamplinite,
nu le-am strigat in gura mare,
de frica sa nu par excentrica in fata oamenilor,
care abia asteapta sa ma etichiteze,
oameni, care se multumesc doar cu sinteza de suprafata a lucrurilor
si mai putin cu motivatia sau profunzimea lor.
Astfel, am invatat sa-mi pansez singura sufletul,
invelindu-i ranile cu balsam crestin.
Asa am reusit sa-mi stapanesc de multe ori, puhoiul lacrimilor amare,
gata oricand sa se reverse, la cea mai mica slabiciune a mea
si am inteles, ca sunt lectiile mele de viata,
care ma ajuta sa ma inteleptesc mai repede,
pentru ca nimic pe lume nu e intamplator.
Toate lucrurile au un scop precis, care anume, e greu de ghicit…
Asternandu-mi pe hartie, cu sinceritate,
toate gandurile bune sau rele,
mi-am usurat sufletul impovarat de toate greutatile vietii.
Ea, hartia, mi-a suportat astfel
toate balbele scrise cu emotie sau agramat,
pe cand majoritatea oamenilor imi vaneaza doar greselile facute
si mai putin continutul sau tensiunea adevarata a faptelor.
In scris stangaci si in mutenia gandului
mi-am gasit un refugiu fata de cei din jur,
care nu-mi suportau linistea enigmatica
dobandita cu mare truda,
dar nici frumusetea interioara castigata in timp,
care-mi lumineaza sufletul si fata cu lumina ei discreta,
ascunzandu-mi sensibilitatea firii.
Punandu-mi deseori ca scut de aparare un comportament jovial,
am scapat de iscoadele rele gata sa-si devoreze prada,
asemenea pestilor Pirania,
pentru a compara rautacios coeficientul de nefericire
a lor, cu al meu sau cu a celor din jur.
Si vai de acei oameni pe care nefericitii ii vor simti fericiti…
Eu nu am strigat in gura mare,
frustrarile vietii mele sau bucuriile ei,
eu le-am imortalizat modest, in scris,
pentru ca ele, bucuriile si durerile
mi-au slefuit latent caracterul
si m-au inaltat spiritual,
pentru oamenii dragi, din jurul meu.
Eu nu am strigat in gura mare, eu am scris…,
numai ce am trait si simtit cu adevarat,
pentru ca eu mi-am descoperit un alt capriciu al firii mele
mult mai frumos si mai inaltator,
decat toate celelalte lasate in urma,
credinta in Dumnezeu;
Ocrotitorul si puterea oamenilor sinceri, cinstiti
dar si mai mult, a celor care cred cu adevarat in El.

22-02-2010

Pune poezia Eu nu am strigat Ón gura mare, eu am scris… pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate



Copyright 2021 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani