Aluat in maini argila necurata
Si ca pe-o jerta a zvarlit-o-n foc,
Din brazda flacarilor albe, iata
A rasarit o frumusete-n loc.
Intreaba aprig pietrele cu dalta
Ca pe-un oracol somnoros de greu,
Le rascoleste una dupa alta,
Raspunsul, pururi urma unui zeu.
Ca-n niste porti izbeste cu ciocanul
Si ploi de aschii imprejuru-i curg
Prin colbul orb ce-i bantuie aleanul
Zvacneste-n el strabunul demiurg.
Oriunde bate, sparge si patrunde
Adanc sub coaja indarjitei humi,
Ecou, indata impietrit raspunde
Conturul vag al unei alte lumi.
1948, februarie
