| Deasupra marei constelatii ce-n litere de foc fixeaza O delicata povestire in fundul cerului obscur,
 Departe-n adancimi imense, iluminatul nor planeaza,
 Al unor lumi in plamadire, fermecator, alb augur.
 
 Iuteli vertiginoase-acolo in largile spirale-asaza,
 Cu sorii noi, fasii de haos starnite din eternul pur,
 Si totu-atata-i de departe, ca pare celor ce-l vegheaza
 Inminunati ca giuvaerul incremenit e in azur.
 
 Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce creeaza,
 Caci repedele-ndepartatul vartej ce-azvarle imprejur
 Sori noi, sori albi si albul haos din care-alti sori se-nfiripeaza
 
 E ca opalul fin prin care o raza palida filtreaza,
 Ori ca nalucile usoare tacute si c-un sters contur,
 Ce din neant scot visatorii si sufletul si-l populeaza.
 
 |