Amintirile vorbesc in soapta
Sub pietrele roase de timp,
Ramasite ale templelor
Distruse de privirile
Ingerilor decazuti.
A cincea coloana inca tremura
Subrezindu-si fundatia
In lacrimile oamenilor uitati
De dor si de pasul catre
Un maine pierdut
In ceata deznadejdii.
Amintirile se renasc in soapta
In memoria aproape muta
A zidurilor amortite
De liniste si de mucegai.
Dar se aud strigatele
Neputintei sfasiate de dorinta
De a trai, dincolo de tacere.
Noi, amintirile, ucise candva
De uitare, asteptam
Lacrimile primaverii ascunse
In constiinta muritorilor rutinati,
Blazati si rataciti in gari pustii,
In trenuri fara destinatie,
In plicuri sigilate, netrimise.
Noi, amintirile vrem glas si lumina
Pentru a vesti nasterea
Celei de-a sasea coloane.
Gabriel Dragnea
|